Muzeul Țăranului poate fi vizitat din nou în întregime

Muzeul Național al Țăranului Român va putea fi vizitat din nou în întregime, începând din 28 iunie, după zece ani de lucrări pentru consolidarea etajului expoziției permanente.

După redeschiderea parterului, în aprilie 2025, cu expoziția „Legea creștinească”, acum este redeschis și etajul muzeului, cu expoziția permanentă „Rânduiala vieții”.

În 2026, Muzeul Național al Țăranului Român împlinește 120 de ani de existență și 30 de ani de la obținerea Premiului European pentru Muzeul Anului.

Două noi expoziții completează traseul de vizitare. „Huțulii” aduce în prim-plan patrimoniul și universul cultural al comunităților huțule din Bucovina și Maramureș, iar „Instrumente muzicale aerofone” dezvăluie bogăția instrumentelor tradiționale de suflat și locul lor în viața comunităților românești.

Istoria MNȚR

În 1875, Titu Maiorescu a avut ideea de a aduna și păstra mărturii ale vieții satului românesc. Trei decenii mai târziu, în 1906, lua ființă Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, nucleul actualului Muzeu Național al Țăranului Român. La conducerea noii instituții a fost numit, la 1 octombrie 1906, istoricul de artă și muzeologul Alexandru Tzigara-Samurcaș, cel care avea să îi definească misiunea și identitatea. La acea vreme, era supranumit Muzeul de la Șosea.

Clădirea muzeului pe care l-a înființat a fost de la început proiectată conform funcțiunilor gândite de el, concurând cu cele mai moderne muzee europene ale vremii, prin soluțiile adoptate la nivel arhitectural, de amenajare, expunere și conservare. Samurcaș a condus muzeul 40 de ani.

În 1953, muzeul a fost alungat din propria-i casă și a funcționat în clădirea Palatului Știrbei din Calea Victoriei, ca Muzeu de Artă Populară. După cutremurul din 1977, a părăsit și acest sediu, fiind unificat, administrativ, cu Muzeul Satului.

Abia în 1990, a fost decisă readucerea colecțiilor în clădirea din Șoseaua Kiseleff și reînființarea sub numele de Muzeul Țăranului Român. Horia Bernea (director) și colectivul său de specialiști l-au transformat într-o instituție a muzeografiei românești. Datorită contribuției lor, în 1996 muzeul a fost distins cu prestigiosul premiu EMYA (Muzeu European al Anului), fiind singura instituție muzeală din România care a primit această recunoaștere.

În secolul XXI, muzeul a fost condus de acad. Dinu C. Giurescu (2000 – 2005), antropologul Vintilă Mihăilescu (2005 – 2010), istoricul Virgil Ștefan Nițulescu (2010 – 2016; 2019 – prezent) și artista Lila Passima (2016 – 2019).