PORTRET – Artistul columbian Fernando Botero, celebru pentru personajele sale voluptoase/ galerie foto

Artistul columbian Fernando Botero, celebru pentru figurile sale voluptuoase, „pictor al tradițiilor și defectelor”, dar și sculptor, s-a născut la 19 aprilie 1932 la Medellin, în Anzii Centrali din Columbia. Botero este un artist al volumului.

O lucrare de Botero este recunoscută instantaneu. Acesta se găsește peste tot în casele colecționarilor columbieni, care preferă totuși opera de Botero din anii 1960 și 1970. Și chiar și acei compatrioți care nu împărtășesc tipul său de artă, popular de la Madrid la Bilbao, de la Tokyo la Atena, respectă „limbajul său unic, foarte în ton cu istoria și societatea”, după cum spun specialiștii.

Botero a fost „cel mai columbian dintre artiștii columbieni”, după cum el însuși a afirmat cu o notă de ironie, el care era „foarte atașat de orașul său natal, care era la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Columbia”, a confirmat un prieten apropiat al familiei.

Cu o cifră de afaceri estimată la 25 de milioane de dolari, site-ul Arprice l-a clasat pe locul 79, în 2022, în primul rând datorită primei sale piețe, America. Succesul său comercial i-a umbrit uneori calitatea de artist. El a răspuns adesea cu distanța unui maestru față de un elev prea critic. „Eu nu pictez femei grase”, a explicat el în iunie 2016, la Salonul TEDx Beijing.

În spatele lui, „Femeia în fața unei ferestre” și „Mona Lisa” păreau să spună altceva. „Eu nu comentez fizicul femeilor. La fel cum Giacometti nu comentează aceleași cinci persoane pe care le sculptează toată viața. Este o chestiune de credință, de virtuți pe care ar trebui să le aibă arta. Eu pictez oameni, animale, peisaje, cu unicul scop de a da o senzualitate formei, în timp ce realitatea este destul de uscată. Un artist trebuie să fie o persoană senzuală, capabilă să transmită această calitate care face realitatea mai seducătoare. Dacă vezi un tablou de Picasso, Derain sau Cézanne, este același portocaliu, dar poți vedea cine l-a pictat. La fel cum puteți recunoaște o portocală de Velázquez sau de Giotto. O portocală este o formă rotundă simplă. Dacă reușești să-i faci pe oameni să spună că această portocală a fost pictată de tine sau de Botero („Orange”, 1977, cu un mic vierme în partea cărnoasă, n.r.), atunci ai ceva personal de spus. Este dificil să-ți imprimi personalitatea pe o formă simplă”.

Drumul lui Botero

Fernando Botero nu a avut un drum ușor spre artă. La vârsta de 4 ani, și-a pierdut tatăl, un agent comercial; a fost crescut împreună cu cei doi frați ai săi de către mama și unchii săi. A fost bursier la Colegiul iezuit Bolivar, ceea ce ar fi putut da naștere artei sale de răzbunare și diversiune. Unul dintre unchii săi l-a înscris la o școală de lupte cu tauri, de unde a dezvoltat o frică viscerală de tauri și o pasiune artistică pentru luptele cu tauri.

În 1948, avea doar 16 ani când primele sale desene au fost publicate în suplimentul de duminică al El Colombiano, unul dintre cele mai importante ziare din Medellin. Îndrăzneț și curios, a fost mustrat și apoi exmatriculat din școala sa pentru că a vrut să publice un desen nud și pentru că a scris un articol despre Picasso și nonconformismul în artă. A plecat la Bogota, unde, inspirat de scriitorii realismului, și-a expus și vândut primele picturi în 1951. Debutul său în Europa, în 1952, a fost marcat de atenția pe care a acordat-o vechilor maeștri din Prado, Luvru și Uffizi din Florența. Această experiență i-a determinat vocația.

Formele exagerate, calea spre succes

Întoarcerea sa la Bogota, în 1955, a fost una dificilă; nu a reușit să convingă publicul de arta sa și a fost nevoit să vândă cauciucuri pentru a supraviețui. Abia în 1957, cu tabloul inovator „Natură moartă cu o mandolină”, ideea sa de a dilata formele și de a exagera volumele a prins contur și i-a deschis treptat calea spre succes. Acesta avea să vină din Statele Unite. În 1961, Dorothy Miller, directoarea MoMA din New York, a cumpărat tabloul „Mona Lisa, la vârstă de 12 ani”, pe care Fernando îl pictase în 1959 și care era o parodie a „Giocondei” lui Da Vinci.

Începând cu 1967, Botero a călătorit în mod regulat între Columbia, New York și Europa. A vizitat Italia și Germania, unde a studiat opera maestrului renascentist german Albrecht Dürer. Fiecare maestru vechi (Poussin, Velasquez, Rubens) sau vestitor al epocii moderne (Manet) îl inspiră. Dar nu se ferește niciodată să fie iconoclastul care este.

Rotunjimea nu exclude acuitatea subiectului. În 1974, cel de-al treilea fiu al său, Pedro, în vârstă de 4 ani, a murit într-un accident rutier în Spania. A pictat un tablou cu el, „Pedro călare”, în care toată tristețea din lume se vede în ochii calului. „Este poate cel mai important tablou din viața mea. Este primul tablou pe care l-am făcut după acest accident teribil. Am pus în el tot ce exprimau inima și sufletul meu”, a răspuns el sobru.

„Boterismul a devenit o adevărată identificare pentru popoarele noastre latino-americane”, spune Maria Elena Rudolf din Ecuador, care a condus Art Basel și a creat Art Basel Miami, sociolog și vicepreședinte al Art Stage Singapore în ultimii zece ani. „Picturile sale, ca și sculpturile sale, iau forme bogate și poetice pentru a vorbi despre violență, pentru a denunța puterea, pentru a vorbi despre politică și evenimente istorice reale. Îl consider pe Botero un maestru care a fost capabil să sculpteze realitatea socială și economică și chiar principiile sociologice și morale ale societății noastre conservatoare din America Latină. El este marele artist columbian al cărui stil inimitabil permite spectatorilor să râdă, să plângă, să reflecteze, să admire și să critice. Popularitatea sa în plină expansiune este o reflectare directă a acestui lucru”.

Luis Fernando Botero Angulo a murit, în septembrie 2023, la vârsta de 91 de ani.