Auto-Portret. Nicolae Comănescu, la Casa Maria Lahovary

„Auto – Portret. Nicolae Comănescu/ Self Portrait. Nicolae Comanescu”, expoziție alcătuită din aproximativ 250 de „ecografii” textile, este găzduită de Casa Maria Lahovary de la adresa Calea Dorobanți 39 în perioada 18 aprilie – 25 mai.

Vernisajul  expoziției organizate de MARe/ Muzeul de Artă Recentă, în partenriat cu Galeria H’art și Spațiul de Artă Contemporană /SAC, e programat în 18 aprilie, la ora 18:00.

„A început ca performance, s-a transformat într-o arhivă, continuă cu o expoziție, începem cu un vernisaj”, spune Comănescu. „Nu le-am spus portrete, nu era suficient, nu era acelaș lucru. Le-am zis ecografii, «374 de Ecografii Dezbrăcate» a fost un nume de lucru. Mă gândeam că dacă fac 50 sunt mare, am zis la derută 374, clar n-aveam cum să fac, acum mă apropii de 250, n-o să mai glumesc, nu știi karma cum râde”.

Curatoriată de Charles Moore, asistat de Elena Est, expoziția marchează 25 de ani de la sfârșirea grupării Rostopasca (1997 – 2001).

Nicolae Comănescu (membru co-fondator) abordează un moment istoric care a consacrat gruparea prin acțiunea-maraton Non Stop Painting din 1998. În atelierul propriu, artistul a reluat tema portretului, cu participarea a sute de cunoscuți și persoane din lumea artei, într-o acțiune performativă. În 2 și 3 noiembrie, timp de 12 ore pe zi, artistul a propus o schimbare de paradigmă în psihologia receptării portretului – subiectivitatea fiind un demers de identificare inevitabil cu propriul Eu.

Portretistica drept acumulare

„Autoportretul poziționează portretistica drept acumulare mai degrabă decât ca reprezentare. Prin sute de întâlniri cu ceilalți, Nicolae Comănescu construiește o imagine dispersată a sinelui care se formează în timp. Feluri/ figuri se dizolvă în suprafețe stratificate, alcătuite din materiale textile, suporturi găsite și câmpuri dense de vopsea, fiecare lucrare acumulând o urmă a unei întâlniri. Un portret și un fragment formează un autoportret colectiv și o arhivă socială modelată de timp și prezență. Aici, identitatea nu este singulară, dependentă de context, ci se extinde printr-o imagine în evoluție mai degrabă decât să se rezolve într-una singură. (…) Lucrările rezistă narațiunilor singulare, conservând în schimb multiple realități, adesea contradictorii, în tensiune. Politicul și banalul coexistă, fiind încorporate în același câmp material. Afirmându-se într-un peisaj în continuă schimbare al României de la sfârșitul secolului XX, Comănescu a dezvoltat o practică adaptată la contradicție. (…) Această tensiune persistă în Autoportret, unde acumularea funcționează atât ca metodă de ancorare, cât și ca mijloc de evadare. Lucrările sunt dense, adesea copleșitoare prin prezența lor materială, dar rezistă închiderii. Nu există o imagine finală, nicio declarație definitivă de identitate. În schimb, expoziția propune o înțelegere diferită a eului, nu ca o entitate coerentă sau singulară, ci ca ceva format prin relație și timp”, spune curatorul Charles Moore.

„Comănescu privește tema «oglindirii pictorului în portret», atât de dezbătută în istoria artei, printr-o răsturnare de clișeu, atât din punct de vedere al mizanscenei, cât și din cel al instrumentelor folosite, subiectul devenind parte dintr-un «program complex de autoreferențialitate cu multiple înfățișări». În final, Comănescu își realizează, ca un trickster, autoportretul în timp ce modelul «pozează»”, adaugă Elena Est, asistent curator.

În 6 noiembrie, Asociația Hearth/ Casa KERIM și artistul Nicolae Comănescu au deschis expoziția „374 de ecografii dezbrăcate”, unde publicul a fost invitat să vadă lucrările realizate în timpul performance-ului.

Scurtă biografie Nicolae Comănescu

Nicolae Comănescu (zis Comă) s-a născut la 14 noiembrie 1968, în Pitești. În 1998, a absolvit secția de pictură la Universitatea de Arte București, în grupa coordonată de Ion Sălișteanu.

Încă din perioada studenției, Comănescu forma gruparea Rostopasca (1997 – 2001) împreună cu Angela Bontaș, Dumitru Gorzo, Alina Pențac. Rostopasca s-a dovedit ulterior una dintre manifestările artistice rebele din România, care au marcat anii de tranziție de la socialism la capitalism. Șaisprezece lucrări ce au fost realizate de Comănescu în interiorul grupării Rostopasca, în cadrul acțiunii performative Non Stop Painting (1 iunie, 1998), fac parte din colecția permanentă a Muzeului de Artă Recentă, alături de alte lucrări reprezentative, care marchează direcții stilistice și schimbări de paradigmă în cariera artistului, din serii precum „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor” (Galeria Invitro, 2020), „I can see no revolution” (Galeria Petra Nostheide-Eycke, Düsseldorf, 2014). O altă colecție importantă de lucrări, care provine din perioada anilor de debut a artistului, în Gruparea Rostopasca, este deținută de Muzeului Național de Artă Contemporană din București și conține lucrări din seria „Zgîții mă-tii dă fluture” (1998), fotografie și video art din seria „Demo” (2002), Trieste Contemporanea; precum și obiect și mixed media din perioada Grupului Rostopasca.

Umorul, ironia, inteligența socială și spiritul civic protestatar sunt calitățile prin intermediul cărora artistul face carieră, devenind, în același timp, un supraviețuitor al vieții la oraș. Supranumit „Starul din Berceni” – cartierul în care artistul locuiește din anul 2008 și unde a avut ateliere de lucru (în perioada 2007 – 2015) – Comănescu a arătat o mare adaptabilitate la mediul înconjurător, manifestând un interes consistent pentru tema reciclării, a acumulării de materie organică și a reutilizării ei sub diferite aspecte neconvenționale, folosindu-se de praf, zgură, cenușa din urma grătarelor de mici, ciment și chirpici, muștar, cenușă, cât și de materiale uzate, precum textilele și obiectele din inventarul său casnic.

De-a lungul timpului, a expus: DUST 2.0 (26 Gallery, București, 2008), MUȘTAR, CENUȘĂ & NOROI (26 Gallery, București, 2009), Praf și pulbere (Galeria H’Art, București, 2010), Berceni (Muzeul Național de Artă Contemporană, București 2011), DNA: Dust Narrative Analysis (Zorzini, București, 2012), Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor (Galeriile Invitro, 2017, Cluj Napoca), Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor. Începutul (Galeria /SAC, București, 2023), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (expoziție itinerantă în: Fosta casă Pittner, 2021; H’Art Gallery, București, 2021; Muzeul de Artă din Constanța, 2022; Galeria Pygmalion și Subterana Artelor din Timișoara, 2022; Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, 2023) și „Looking at the Big Picture from the Inside” (instalație site-specific, atelierul artistului din Amzei, 2024).

Nicolae Comănescu a avut numeroase expoziții personale și a participat la prezentări de grup în România și în afara țării, inclusiv la Bienala de la Veneția din 2001, alături de grupul Rostopasca, „Rostopasca Insert in Context Network, 49 Venice Biennal”.