„Best of” Virgiliu Parghel, la Brukenthal

Lucrări de Virgiliu Parghel, artist și fost cadru universitar, donate Muzeului Național al Bucovinei în urmă cu mai bine de doi ani și opere dintr-o colecție privată sunt expuse la Muzeul Național Brukenthal începând cu 8 noiembrie.

Virgiliu Parghel, în vârstă de 70 de ani, este un artist care și-a început formarea profesională la Iași și a continuat-o la București.

„Astăzi, creația sa, care evocă sub forma bucuriei de a trăi acea secundă ireversibilă a petrecerii noastre pe pământ, definește factura profund ontologică a pictorului, cum îi place să fie numit. Fiind un bun cunoscător al tehnicii picturale, având un bagaj important de cunoștințe, o normalitate în breasla artistică a acelor ani, Virgiliu Parghel a ajuns la punctul în care nu mai lucrează doar cu pensula și culoarea, lucrează privirii și privitorului. Este un pictor harnic care ne uimește prin ușurința sa de a trece de la portret la peisaj, de la autoportrete la personaje sfinte, de la teme florale la lucrări inspirate din teme etnografice. Iubitor al creației artistice semnate de Corneliu Baba, Camilian Demestrecu, Paul Klee și Ion Țuculescu, Virgiliu Parghel a fost și cadru didactic, îndrumând numeroși studenți și inspirându-le seriozitate și profesionalism”, spune Alexandru Constantin Chituță, manager interimar al MNB.

Expoziția de la Muzeul Național Brukenthal este un „best of”, aducând laolaltă lucrări din colecția muzeului sucevean și din colecția lui Damian Florea.

Un prieten, descoperit de la prima citire a lucrărilor

Curatorul Damian Florea notează:

„Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai….
Asa începe Miorița…
Parafrazând această minunată baladă populară, vreau să vă mărturisesc că ideea acestei manifestări i-a venit baciului moldovan, domnul Emil Ursu, care a urzit cu baciul ungurean, domnul Alexandru Chituță, să-l atragă și pe cel muntean zis și Florea Damian…
Și Mări se vorbiră
Ei se sfătuiră …
Ca la prânz să facă expoziție bogată, de Parghel semnată, că-i mai ortoman, are stea în frunte și o să vă-ncânte!
Pentru că cine va vedea pictura lui Parghel pe dată va rămâne fermecat!
Chiar asa?!
Oare să fie atât de puternică alchimia sau magia acestui artist?
Dacă nu ar fi așa, atunci de ce privitorul descoperă chiar de la prima citire a lucrărilor aflate pe simeză un bun prieten pe care nu l-a cunoscut vreodată?
Legat de această atracție irezistibilă, ca să nu spuneți că eu, în calitate de curator, sunt subiectiv, am să citez din criticul de artă Reli Mocanu care nota cândva, undeva, cuvinte memorabile:
«Pictura lui Parghel are intensitate, caldura de smalț pestriț și posibila înscriere a secvențelor de realitate, pe care le prinde în pasta colorată și extrem de elastică la duct».
Ce ți-ai putea dori pe deplin este să ai un perete ticsit cu Pargheli, așa cum îi sta bine și înaintașului George Petrașcu în Marile Colecții.
Cam asta am avut de spus,
Restul rămâne de privit și de văzut”.

Credit foto: curatorial.ro