Cancel Culture în arta de acum 100 de ani

Odată cu venirea naziștilor la putere în Germania la începutul anilor 30 a început prigoana împotriva artiștilor a căror operă era diferită de linia propagandei.

Printre ei, nume uriașe precum Marc Chagall, Max Beckmann, Otto Dix, Max Ernst, Alexej von Jawlensky, Paul Klee, Oskar Kokoschka, Piet Mondrian, Franz Marc, toți fiind etichetați drept “artiști degenerați”. Orice lucrare modernă era considerată o amenințare pentru puritatea artei oficiale, un afront la adresa poporului german.

În epoca de după primul război Mondial, soldat cu înfrângerea Germaniei, se considera că poporul a fost umilit și trebuie să se răzbune. Umilirea putea fi ștearsă doar printr-un nou război, iar naziștii au început pregătiri pe toate direcțiile. Inclusiv în ceea ce privește cultura.

Arta clasică greacă și romană era considerată ca fiind cea mai pură, neatinsă de influențele nefaste. Retorica vremurilor asocia desigur evreii cu tot ceea ce putea fi numi “greșit” în societate și în particular în artă. Ca atare, orice era diferit de idealurile clasicismului era de neacceptat într-o Germanie care trebuia purificată.

Ernst Kirchner a îndrăznit să picteze prostituate de pe străzile din Berlin, un subiect de neacceptat pentru moralizatori. A fost nevoit să fugă în Elveția, acolo unde s-a sinucis de teama unei invazii naziste. Max Beckmann a fost concediat de la Școala de Artă din Frankfurt; etichetat drept “bolșevic cultural”, s-a refugiat în Olanda. Otto Dix, combatant în primul război mondial, a pictat ororile de pe front și a fost acuzat că nu respectă eroii Germaniei. Propaganda pro-război nu permitea decât glorificarea războiului. Orice altă opinie artistică nu numai că nu era încurajată, era chiar interzisă. Suferința nu trebuia sub nicio formă criticată, eroismul era singurul narativ încurajat.

Curente întregi artistice au fost excluse din muzee și expoziții, au fost ascunse, distruse ori vândute pentru a finanța mașinăria de război nazistă. Țara cea mai deschisă la modernism și avangardă pierdea instantaneu contactul cu suprarealismul, cubismul, dadaismul, fauvismul, impresionismul sau post-impresionismul.

Sute de opere au fost arse sau au dispărut fără urmă în colecții din întreaga lume. Controversele privind destinul unor lucrări continuă și în secolul XXI. Între 2014 și 2019, au fost descoperite și analizate peste 1500 de lucrări din perioada artei degenerate, aflate într-o colecție privată din Munchen. Cele mai multe sunt expuse acum în Muzeul de Artă din Berna.