Cine și când a inventat muzeul

Muzeul este o invenție destul de recentă. În timp ce în Antichitatea greacă, termenul „mouseîon” se referea la templul muzelor, cele nouă zeități ale artelor și creației, abia în Renaștere au apărut primele muzee. Înainte de aceasta, în Evul Mediu a apărut ideea de „colecții”, rodul jafurilor de război sau al moștenirilor, acumulate de nobili și suverani. Aceștia le păstrau în cabinete de curiozități sau de minuni.

La sfârșitul Evului Mediu, arta devine o oglindă a puterii celor puternici. Mai întâi în Italia, apoi în Franța, aceste bunuri vor fi privite într-o nouă lumină. Este, de asemenea, epoca în care se redescoperă Antichitatea și, în special, vestigiile sale (pietre gravate, monede, obiecte, sculpturi…) pe care umaniștii le vor păstra și le vor expune. Așa cum s-a întâmplat încă din 1471 la Capitoliu, în Roma.

O altă noutate: monarhii încep să-și formeze obiceiul de a se înconjura de artiști celebri. În Franța, o dovadă în acest sens o constituie „Les Très Riches Heures du duc de Berry”, un manuscris început în jurul anilor 1410-1411 de frații de Limbourg, sau portretele comandate de ducii de Burgundia. Fără a uita de venirea lui Leonardo da Vinci la Amboise, la cererea lui Francisc I. Acesta din urmă pune, de altfel, piatra de temelie a muzeului prin constituirea unei colecții regale. Iar lui Henric al IV-lea îi revine inițiativa de a reuni colecțiile regale la Palatul Luvru, unde vor locui și artiștii, cât mai aproape de putere. Însă, după mai bine de două secole aceste opere vor fi vizibile cetățenilor.

Epoca muzeelor

În secolul al XVIII-lea, sub influența filosofilor Iluminismului, ideea de muzeu prinde contur. La Paris, în 1750, se deschide galeria de la Palatul Luxemburg, care prezenta operele majore din colecția regală. Acest elan se răspândește în toată Europa, odată cu inaugurarea British Museum în 1759 și a muzeelor din Mannheim în 1756, Dresda în 1760, Cassel în 1769 și Düsseldorf în 1770.

La Florența, Galeriile Uffizi au găzduit în 1767 colecția familiei Medici, în timp ce colecțiile papei s-au mutat la Muzeul Pio-Clementino în 1784. Așa au luat naștere muzeele.

Revoluția Franceză accelerează și mai mult acest proces: colecțiile regale, bunurile clerului și ale emigranților sunt confiscate, inventariate și transferate la Muzeul Central al Artelor, înființat în 1793 la Luvru, dar și la Muzeul Științelor și Tehnicilor și la Muzeul de Istorie Naturală. În secolul al XIX-lea, alte muzee iau naștere din inițiative private – ale unor artiști (muzeele Rodin, Henner, Moreau) sau ale unor colecționari (Émile Guimet).

Un ultim impuls a fost dat în anii 1960, la sfârșitul perioadei de reconstrucție care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Acest boom coincide cu decenii de pace și creștere economică, celebrele „Trente Glorieuses”, în care instituțiile au apărut ca ciupercile după ploaie. Centrul Pompidou a fost inaugurat în 1977.

Primul muzeu public de pe teritoriul de astăzi al României a fost Brukenthal.

În prezent, conform ultimului recensământ al UNESCO, există aproximativ 95.000 de muzee în lume.