Dürer s-a pictat, din răzbunare, în centrul unui tablou religios comandat de un negustor
Albrecht Dürer s-a pictat pe sine în centrul unei picturi religioase, în semn de răzbunare, potrivit unui studiu realizat de o cercetătoare de la Cambridge asupra scrisorilor care au supraviețuit ce arată o dispută cu un protector bogat legată de salariu.
Maestrul din Nürnberg a fost angajat de un negustor bogat din Frankfurt, Jacob Heller, apoi a fost nevoit să lupte în zadar pentru un onorariu decent.
Ulinka Rublack, profesor de Istorie europeană modernă timpurie la Universitatea Cambridge, a declarat: „El s-a plasat chiar în mijlocul panoului, ca o figură slabă și izolată într-un peisaj – o figură pe care nimeni nu s-ar fi așteptat să o vadă atunci când își muta privirea de la apostolii monumentali din prim-plan spre înălțarea și încoronarea Fecioarei Maria”.
„Dürer a inserat figura sa chiar la stânga centrului și sub Maria și Iisus, pentru a se asigura că privirea oricărui privitor era îndreptată doar spre acest loc”, citează The Guardian.
Cercetătoarea a adăugat că, în alte tablouri, Dürer a adăugat imagini discrete cu el însuși, într-un colț sau la margine, aproape ca o semnătură. Dar aici s-a plasat chiar în centrul tabloului său pentru Heller, „identificându-se ca artist, ținând în mână o plachetă cu numele său – nimeni nu a mai făcut așa ceva vreodată”. Ea a adăugat: „Este cu adevărat uimitor”.
„Pierd timp și bani și atrag nerecunoștința dumneavoastră”
Proeminența autoportretului lui Dürer și furia exprimată în scrisorile sale care au supraviețuit au determinat-o pe Rublack să concluzioneze că „trebuie să fi fost un act de răzbunare”.
Furia lui Dürer față de Heller este reflectată în nouă scrisori din 1508 și 1509, în care pictorul susținea că era prost plătit. Materialele erau scumpe și a fost nevoit să își plătească asistenții. Inițial, acceptase 130 de florini, doar pentru a-și da seama că realiza o pictură mai ambițioasă decât cea planificată și că negustorul ar fi trebuit să plătească mai mult de 100 de florini doar pentru pigment.
O scrisoare susținea că artistul nu a obținut aproape niciun profit, chiar și cu 230 de florini ca plată. El și-a descărcat furia: „Pierd timp și bani și atrag nerecunoștința dumneavoastră”.
Într-un alt pasaj, l-a întrebat fără menajamente pe Heller: „Care vă imaginați că sunt costurile traiului meu?”.
Rublack a afirmat că negustorii au fost figuri importante în comisionarea artei renascentiste, deși Heller l-a dus pe Dürer până în „pragul exasperării”. Faptul că a trebuit să implore pentru un salariu decent a avut un asemenea impact emoțional asupra lui încât a jurat să nu mai picteze nimic atât de complex precum tablouri religioase pentru altare.
Capodopera, distrusă într-un incendiu
După toate acestea, capodopera sa a fost distrusă într-un incendiu la München în 1729 și este cunoscută dintr-o copie de la începutul secolului al XVII-lea, realizată de un pictor din Nürnberg, Jobst Harrich, aflată în prezent la Muzeul de Istorie din Frankfurt.
Dürer a murit în 1528, iar până atunci a mai realizat o singură pictură de altar. În mod ironic, începând cu anii 1580, colecționarii plăteau sume uriașe pentru operele sale, de multe ori mai mari decât cea oferită pentru această capodoperă. Astăzi, cererea colecționarilor este atât de mare încât un desen al lui a fost evaluat recent la 50 de milioane de dolari.
Cercetările lui Rublack vor fi incluse în viitoarea ei carte, „Dürer’s Lost Masterpiece: Art and Society at the Dawn of a Global World”, care va fi publicată în luna august.
Foto: Singura copie care a supraviețuit, realizată de Jobst Harrich, a panoului central al capodoperei pierdute a lui Dürer, îl arată pe pictor în centru stânga (c) Horst Ziegenfusz/ Historisches Museum Frankfurt am Main
