Pictorița suprarealistă Jacqueline Lamba și relația amoroasă cu Frida Kahlo

Relația amoroasă a Fridei Kahlo cu pictorița suprarealistă Jacqueline Lamba, mult timp discutată în lumea artei, este susținută acum de apariția – publică – a unei colecții de scrisori de dragoste descoperite recent.

Jacqueline Lamba a fost mereu într-un con de umbră, eclipsată de reputația soțului ei, simbolul suprarealismului André Breton.

Scriitorul Salomon Grimberg, specialist în opera artistei mexicane Frida Kahlo, spera de mult timp să readucă în prim-plan reputația lui Lamba. El a achiziționat o colecție de corespondență atribuită doar „unei femei franceze”, scoasă la vânzare de un comerciant care „nu avea habar ce vindea”, și a scris o nouă biografie revelatoare a pictoriței suprarealiste franceze, după cum notează artnet.com.

Scrisorile intime, care conțin mărturisiri precum „Te iubesc intens” și „numai eu știu cât de mult te iubesc”, datează de la sfârșitul anilor 1930, când Lamba și Breton se întorseseră la Paris după ce fuseseră oaspeții lui Kahlo și ai soțului ei, Diego Rivera, în Mexic.
Documentele sunt citate în biografia intitulată „Jacqueline Lamba: The Forgotten Surrealist”, publicată de editura Merrell Publishers.

Primii ani și relația cu André Breton

Născută în 1910, Jacqueline Lamba a fost lăsată în grija unei bone la Paris, în timp ce părinții și sora ei mai mare s-au întors în Egipt. Nefiind capabilă să stabilească o legătură cu nicio figură părintească în afară de tatăl ei, care a murit când ea avea 3 ani, a devenit un copil „încăpățânat”, potrivit unui prieten de familie. Până în adolescență, a fost chinuită de conștiința faptului că părinții ei își doreau un fiu.
Ei și-au exprimat dezamăgirea numind-o pe Lamba „Jacquot” și folosind pronume masculine.

Începutul vieții de adult a fost complicat pentru ea de faptul că „a devenit extrem de frumoasă și a fost blestemată din această cauză”, după cum afirmă Grimberg. „Dintr-o dată, a primit atenția pe care și-o dorise când era fetiță și a interpretat-o greșit”.

Frumusețea i-a atras atenția lui Breton, care era deja un artist celebru când Lamba a încercat să-l seducă în timpul unei întâlniri la Café de la Place Blanche, în 1934. La acea vreme, în vârstă de 24 de ani, Lamba își câștiga existența înotând nud în piscina de sticlă de la clubul de noapte Le Coliseum, unde Breton o privea. S-au căsătorit la doar două luni și jumătate după ce s-au cunoscut, într-o ceremonie la care ea a purtat o rochie de mireasă neagră. Martorii lor au fost Alberto Giacometti și Paul Éluard, iar Man Ray a făcut fotografiile.

Începuse să picteze, însă Breton nu a susșinut-o. Artistul, potrivit lui Grimberg, „dorea ca ea să se ocupe de gospodărie și să aibă grijă de fiica lor, Aube”. Lamba fugea adesea, abandonându-și copilul, care a descris-o mai târziu ca pe o mamă distantă și vanitoasă.

Foarte puține dintre picturile lui Lamba realizate între 1934 și 1940 au supraviețuit, iar din perioada 1942 – 1944 s-au păstrat doar câteva lucrări abstracte. O pictură rară din perioada de început este „Portretul lui André Breton în rolul lui Saint-Just” (1937), în care el apare palid ca o fantomă, îmbrăcat într-un costum negru. Grimberg interpretează referirea din titlu la un revoluționar francez ghilotinat ca o manifestare atât de admirație, cât și de resentiment din partea Lamba. Artista a susținut ulterior că Breton i-a distrus lucrările pentru a o pedepsi că s-a despărțit în cele din urmă de el.

Prietenia cu Dora Maar și Picasso

Jacqueline Lamba era prietenă cu Dora Maar și, prin intermediul ei, a devenit apropiată a lui Pablo Picasso. Au călătorit împreună, iar ea servea uneori drept model pictorului cubist.

Grimberg susține că, în tablouri precum „Citind la masă” (1934), expus la Muzeul Metropolitan de Artă, și „Interior cu o fată desenând”, expus la Muzeul de Artă Modernă din New York, subiectul identificat în mod eronat ca fiind o altă iubită a lui Picasso, Marie-Thérèse Walter, este, de fapt, Lamba.

În plus, dovezile din arhivă, inclusiv fotografii cu Lamba nud la casa lui Picasso, sugerează că Lamba a avut relații intimed cu acest cuplu, dar și cu Éluard și soția sa, Nusch, susține Grimberg.

Legătura dintre Lamba și Kahlo

Jacqueline Lamba și Frida Kahlo s-au cunoscut în 1938, când artista franceză și soțul ei locuiau cu pictorița mexicană și Diego Rivera. În Ciudad de Mexico, l-au întâlnit și pe revoluționarul rus Leon Troțki, pe care Rivera îl ajutase să obțină azil în Mexic.
Inițial, Lamba s-a apropiat de Kahlo datorită căsătoriilor lor nefericite, aceasta din urmă fiind încă afectată de aventura lui Rivera cu sora ei, Cristina.

Zvonurile despre aventura lor au apărut curând, însă scrisorile – spune Grimberg – le confirmă. El le-a considerat „extrem de intime, la modul în care îi vorbești unei prietene foarte apropiate despre lucruri pe care nu le-ai spune altor oameni”.
Acestea au stat la baza mai multor secțiuni ale biografiei.

Înainte de întoarcerea ei la Paris, Kahlo i-a dăruit un autoportret în miniatură în care niște sfori înfășurate în jurul gâtului o trag în direcții diferite. Salomon Grimberg interpretează lucrarea ca o previziune a efectului pe care despărțirea lor îl va avea asupra lui Lamba, precum și ca o reflectare a propriului sentiment de neputință al lui Kahlo.

„Nu mă uita”, a scris Lamba în timpul călătoriei de întoarcere la Paris, în 1938. „Frida, draga mea, încă nu am primit niciun rând de la tine, în afară de scrisoarea pentru André”, a scris ea în 9 septembrie. „Aștept mereu, dorm cât mai puțin posibil, viața pare un coridor, puțin îngust, dar care duce cu siguranță către uși pline de surprize, iar tu mă aștepți în spatele uneia dintre acele uși, cea care rămâne cea mai dorită”.
O altă scrisoare a fost marcată cu săruturi de ruj.

Divorțul de Breton, prima expoziție solo și al doilea mariaj

Jacqueline Lamba și André Breton au divorțat în 1944, după nouă ani de căsătorie. Când ea a avut prima expoziție la New York, în același an, Breton nu a vizitat-o, deși expoziția a fost primită cu entuziasm de critici. „A spus că avea prea mult de lucru la birou”, a povestit Grimberg. În ciuda faptului că „el nu a susținut-o niciodată”, cei doi au rămas prieteni.

Lamba s-a căsătorit cu sculptorul american David Hare și a rămas la New York până la divorțul lor, în 1955. În această perioadă, a început să picteze compoziții abstracte.

Salomon Grimberg a întâlnit-o pe Lamba în atelierul ei, în 1986, și a fost imediat impresionat de opera sa. Ea ducea la acea vreme „o viață monahală” și, eliberată de foștii soți, „a avut o revelație și a găsit brusc în interiorul ei ceea ce căuta”.
„A început să creeze tablouri frumoase, scăldate în lumină, iar acest lucru a continuat pentru tot restul vieții ei”.

Ultima expoziție a lui Jacqueline Lamba a avut loc în 1967, la Muzeul Picasso din Antibes, iar artistul spaniol a ajutat-o să aleagă lucrările.
După moartea lui Lamba, în 1993, Grimberg a organizat o retrospectivă care a făcut turul a patru instituții, printre care Casa și Centrul de Studii Pollock–Krasner din New York și Muzeul Salvador Dalì din St. Petersburg, Florida, între 2001 și 2002.

Foto: Jacqueline Lamba, „Paris, Panorama” (1971)