Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
curatorial.ro  /  Artǎ   /  Max Ernst și Dorothea Tanning, o poveste de dragoste suprarealistă
max ernst si dorothea tanning în 1947, fotografie de irving penn

Max Ernst și Dorothea Tanning, o poveste de dragoste suprarealistă

În culisele avangardei artistice a secolului XX s-a țesut o poveste de dragoste captivantă, cea dintre Max Ernst și Dorothea Tanning, doi artiști suprarealiști ale căror destine s-au împletit într-un mod aproape la fel de fantastic precum lucrările lor.

Începuturile

Era anul 1942 când Max Ernst, deja o figură proeminentă a mișcării suprarealiste, a bătut la ușa studioului tinerei artiste americane Dorothea Tanning din New York. Venise să vadă lucrările ei pentru o expoziție de artă feminină pe care urma să o organizeze. În momentul în care a văzut tabloul ei „Birthday” – un autoportret enigmatic în care artista apare cu pieptul dezgolit și o creatură fantastică la picioare – Ernst a rămas fascinat nu doar de lucrarea senzațională, ci și de creatoarea lui.

dorothea tanning, birthday, 1942

Dorothea Tanning, Birthday, 1942

La vremea respectivă, Ernst era căsătorit cu colecționara de artă Peggy Guggenheim, dar întâlnirea cu Dorothea a schimbat totul. Au început să joace șah împreună – un joc pe care suprarealiștii îl adorau pentru elementele sale de strategie și aparent hazard.

dorothea tanning, interior cu explozie de bucurie, 1951

Dorothea Tanning, Interior cu explozie de bucurie, 1951

Dorothea povestea mai târziu că Ernst o lăsa mereu să câștige, deși era un jucător excelent. Plimbările lor prin New York s-au transformat curând într-o poveste de dragoste pasională.

Deșertul

În 1946, după ce Ernst s-a despărțit de Guggenheim, cei doi s-au căsătorit într-o dublă ceremonie în Hollywood, alături de prietenii lor Man Ray și Juliet Browner. Au decis să se mute în Arizona, unde și-au construit o casă izolată în deșert. Aici, înconjurați de peisajele spectaculoase ale sud-vestului american, au creat unele dintre cele mai importante opere ale lor.

dorothe tanning, vrăjitoarea, 1950

Dorothea Tanning, Vrăjitoarea, 1950

Casa lor din deșert a devenit un sanctuar artistic. Ernst a construit-o parțial cu mâinile lui, adăugând elemente sculpturale ciudate și totemuri inspirate de arta nativilor americani. Dorothea a pictat uși fantastice și a creat instalații textile care păreau să prindă viață. Își petreceau zilele pictând, sculptând și explorând împreună deșertul.

Joaca

Influența reciprocă asupra artei fiecăruia a fost profundă. Ernst a început să încorporeze în lucrările sale culori mai calde, inspirate de deșert, iar tehnica sa de “frotaj” a evoluat să includă texturi naturale găsite în zona lor.

max ernst, antipapalitate, 1941

Max Ernst, Antipapalitate, 1941

Frotajul, pentru cei care s-au născut deodată cu epoca rețelelor de socializare, era o tehnică de “artă în joacă” prin care se puteau reproduce detaliile monedei de 5 lei prin plasarea acesteia sub o foaie de hârtie și hașurarea ușoară cu un creion.

Un moment amuzant din relația lor s-a petrecut atunci când Ernst a decis să-și învețe soția să folosească această tehnică. Dorothea, în stilul ei caracteristic independent, a experimentat tehnica, dar a dezvoltat propria sa abordare unică. Au râs când și-au dat seama că încercarea lui de a-i fi „profesor” s-a transformat într-o colaborare creativă neașteptată.

eine kleine nachtmusik 1943 by dorothea tanning 1910 2012

Eine kleine nachtmusik, 1943, Dorothea Tanning

Dorothea și-a rafinat propriul stil suprarealist, creând lucrări precum „Eine Kleine Nachtmusik”, care combină elementele onirice cu o tehnică picturală precisă.

În 1957, cuplul s-a mutat în Franța, stabilindu-se într-un sat din Provence. Aici au continuat să creeze, influențați de atmosfera medievală a regiunii. Casa lor a devenit un punct de întâlnire pentru artiști și intelectuali, iar grădina lor era plină de sculpturi ciudate create de Ernst.

Moștenirea

Unul dintre aspectele cele mai emoționante ale relației lor a fost modul în care și-au susținut reciproc arta până la sfârșit. Când Ernst a murit în 1976, Dorothea nu și-a pierdut spiritul creator. A continuat să picteze, să scrie poezie și să creeze artă textilă până la propria sa moarte în 2012, la vârsta impresionantă de 101 ani. A păstrat vie memoria soțului ei prin scrierile sale despre el și prin modul în care a continuat să vorbească despre experiențele lor comune.

max ernst, triumful suprarealismului, 1973

Max Ernst, Triumful suprarealismului, 1973

Printre operele cele mai notabile care au rezultat din relația lor se numără „The Witch (Vrăjitoarea)” a Dorotheei, care pare să capteze energia magică a vieții lor împreună în deșert, și seria de picturi minuscule „Microbi” a lui Ernst, care reflectă fascinația lor comună pentru formele organice și misterioase ale naturii.

max ernst, adam și eva izgoniți din grădina raiului, are dimensiunea de 1,4 x 3,6 centimetri

Max Ernst, Adam și Eva izgoniți din grădina Raiului, are dimensiunea de 1,4 x 3,6 centimetri

Povestea lor de dragoste a fost una dintre cele mai longevive și productive din istoria artei moderne. Timp de peste trei decenii, Max și Dorothea au împărtășit nu doar o viață, ci și o viziune artistică suprarealistă care a îmbogățit substanțial întreaga mișcare artistică. Relația lor a demonstrat că dragostea și arta pot coexista și se pot hrăni reciproc, creând opere care continuă să fascineze și să inspire.

max ernst, femeia, bătrânul și floarea, 1923

Max Ernst, Femeia, bătrânul și floarea

Destinul lor nu a fost deloc suprarealist. Unii l-ar considera plictisitor – au rămas împreună până la moartea lui Ernst, creând și explorând lumea împreună.