Nicolae Stoica, ultimul mare interbelic – Recuperare istorică după mai bine de 80 de ani
„Nicolae Stoica – ultimul mare interbelic”, expoziție vernisată în 12 august la sediul Muzeului Național al Bucovinei, reprezintă un moment de referință pentru istoria artei românești, readucând în atenție opera unuia dintre pictorii remarcabili ai generației interbelice, un artist a cărui carieră a fost întreruptă brutal după instaurarea regimului comunist și care, mai mult de opt decenii, a fost aproape absent în circuitul marilor expoziții.
Organizată de Fundația Jean Louis Calderon, în parteneriat cu Muzeul Național al Bucovinei din Suceava, expoziția este curatoriată și documentată de Damian Florea, președintele fundației.
Aceasta va fi însoțită de un catalog monografic amplu semnat de Damian Florea, rezultat al unei cercetări desfășurate pe parcursul mai multor ani în arhive, biblioteci și muzee din țară și din străinătate. Volumul reconstituie pentru prima oară traseul artistic și uman al lui Nicolae Stoica, de la afirmarea sa din perioada interbelică până la destinul lui dramatic din anii postbelici.
Cea mai amplă prezentare a operei de șevalet a artistului
Expoziția reunește 39 de picturi în ulei și 10 desene, provenite din importante colecții muzeale și colecții particulare, oferind cea mai amplă prezentare a operei de șevalet a artistului realizată până în prezent.
La realizarea expoziției au contribuit Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Județean de Artă – Centrul Artistic Baia Mare, Muzeul Municipiului București și Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad.
Dincolo de valoarea artistică a lucrărilor expuse, proiectul își propune să reconstituie și să restituie memoriei culturale românești un nume care, în perioada interbelică, s-a aflat firesc alături de cei mai importanți artiști ai generației sale, participând la Saloanele Oficiale, la expoziții internaționale și la Bienala de la Veneția din 1942.
Marginalizarea de după război a făcut ca pictura sa de șevalet să fie aproape uitată, în ciuda incontestabilei sale valori.
Expoziția „Nicolae Stoica – ultimul mare interbelic”, deschisă până la 30 august în Sala Parter a Muzeului de Istorie din Suceava, nu este doar o retrospectivă, ci și un gest de recuperare istorică și de restabilire a adevărului artistic. Ea invită publicul și specialiștii să redescopere un creator care își revendică, prin forța operei sale, locul legitim în patrimoniul picturii românești.
Autoportret, Nicolae Stoica, 1928 (reproducere din catalogul monografic semnat de Damian Florea)
Despre Nicolae Stoica
Nicolae Stoica, născut la Brăila în 28 martie 1903, a absolvit Academia de Belle Arte din București în anul 1925, după ce a urmat, timp de doi ani, cursurile Facultății de Medicină. În același an, participarea lui la expoziția Tinerimea Artistică, cu lucrarea „Portret de copil”, i-a adus aprecierea istoricului Nicolae Iorga și o bursă de studii la Academia de Arte din Roma, acordată de Direcția Monumentelor Istorice. Acolo s-a specializat atât în arta plastică, cât și în conservarea și restaurarea operelor de artă, aprofundând tehnicile picturii murale ale marilor maeștri ai Renașterii. Ulterior, și-a continuat perfecționarea în Franța, la Sorbona, în domeniul picturii murale.
Între anii 1926 și 1944, Nicolae Stoica a participat constant la Saloanele Oficiale, atât ca expozant, cât și ca membru al juriului, remarcându-se prin echilibrul dintre pictura de șevalet și cea murală. După excluderea lui din Sindicatul Artelor Frumoase, în anul 1945, artistul și-a dedicat activitatea picturii religioase și restaurării unor importante monumente de patrimoniu din România.
Momentul de vârf al acestei etape l-a constituit decorarea Catedralei Ortodoxe din Târgu Mureș, realizată în tehnici diverse – frescă, tempera grasă, mozaic și vitraliu, lucrare monumentală finalizată cu doi ani înaintea morții sale, survenită în 1988.
