Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
PORTRET – Francis Bacon, pictorul terorii şi distorsiunii

PORTRET – Francis Bacon, pictorul terorii şi distorsiunii

Francis Bacon (28 octombrie 1909, Dublin – 28 aprilie 1992, Madrid) a fost unul dintre cei mai mari pictori britanici din perioada postbelică. Era fascinat de ilustrarea distorsionată a chipurilor şi siluetelor, iar operele sale transmit senzaţia de teroare, brutalitate, izolare.

Izolarea începe din tinereţe

Pleacă de acasă la vârsta de 16 ani, fiind respins de părinţi, cel mai probabil din cauza orientării sale sexuale. A fost autodidact şi, după ce a trăit o perioadă în Berlin şi Paris, s-a stabilit la Londra, în 1928, lucrând ca decorator de interior. În aceeaşi perioadă a început şi să picteze, dar a devenit cunoscut mult mai târziu, în 1945, cu „Three Studies for Figures at the Base of a Crucifixion”.

A atins maturitatea stilistică în seria denumită „The Screaming Popes”, inspirată de portretul realizat de Diego Velázquez Papei Inocenţiu X. La Bacon, Papa este imaginea terorii, de parcă ar ieşi dintr-un coşmar.

De altfel, multe din operele lui Bacon sunt inspirate de imagini create de alţi artişti, pe care acesta le distorsionează. Şi nu s-a limitat la picturi, ci a avut ca surse de inspiraţie, de exemplu, chipul dădacei care ţipă, din filmul „Potemkin” al lui Serghei Eisenstein, și studiile fotografice ale chipului realizate de Eadweard Muybridge.

Figurile sale singuratice sunt realizate cu o măiestrie care i-a fost admirată de mulţi – aceea de a reuni culori violente în ulei, într-o manieră spectaculos de fluidă.

Picturile pe care le-a realizat spre finalul carierei sunt create în culori mai blânde, însă chipurile şi siluetele sunt mult mai distorsionate.

portrait of george dyer crouching, 1966

O relaţie de dragoste-ură cu propria artă

Şi-a distrus mare parte din lucrări, de aceea puţine pot fi admirate, în mare parte în muzee din Statele Unite ale Americii şi din Europa.

De la jumătatea anilor ’60, a realizat în mare parte portrete ale prietenilor şi partenerilor de băutură. După ce, în 1971, iubitul său, George Dyer, s-a sinucis, arta lui Bacon a devenit mai introspectivă şi bântuită de ideea trecerii timpului. „Study for a Self-Portrait – Triptych” este un exemplu în acest sens.

Artistul era celebru pentru petrecerile pe care le dădea în atelierul său din Londra. A murit în 1992, în timpul unei vacanţe la Madrid.

study for a portrait of van gogh iv 1957 by francis bacon 1909 1992

Lucrări-vedetă în licitaţii

Cel mai recent record de adjudecare pentru o operă creată de Bacon a fost înregistrată recent, pentru „Study for Portrait of Lucian Freud”, lucrare adjudecată la peste 43 de milioane de lire sterline.

Realizată în 1964, pictura îi aduce, practic, împreună, pe doi dintre cei mai importanţi pictori ai Secolului XX. Aceştia au fost legaţi de o prietenie care a durat din 1944 până la jumătatea anilor ’80, dar şi de o rivalitate. Ambii erau aplecaţi către ilustrarea chipului şi trupului uman şi au fost modele unul pentru celălalt de mai multe ori. Bacon l-a pictat pe Freud de 14 ori, între 1964 şi 1971. Dintre acestea, capodoperele „Double Portrait of Lucian Freud and Frank Auerbach” (1964), „Three Studies for Portrait of Lucian Freud” (1966) şi „Three Studies of Lucian Freud” (1969) se găsesc la Moderna Museet, Stockholm, respectiv în două colecţii private.

Atelierul și arhiva lui Francis Bacon pot fi admirate la Galeria Hugh Lane din Dublin.

Mereu mi se pune eticheta de „teroare”

„Mereu mi se pune eticheta de ‘teroare’, dar eu însumi nu mă gândesc la acest lucru. Lucrez cât mai aproape de propriul instinct, asta e tot ce pot să fac”, mărturisea Bacon, pentru prietenul său, artistul Peter Beard într-o serie denumită „The Dead Elephant Interviews”. Acolo mărturisea că lucrează strict pentru el însuşi şi că i se pare extraordinar faptul că poate trăi din artă.

Bacon şi Beard aveau o legătură strânsă, fiind fascinaţi de aceleaşi lucruri, inclusiv de animale.

Citiţi şi: City Break Art – Dublin

Credite foto: Royal Academy, Tate