REPORTAJ – Mircea Nicolae și intervențiile artistice în spațiu public cu scop terapeutic

Mircea Nicolae, pe numele real Ionuț Cioană (1980 – 2020), este protagonistul uneia dintre cele mai impresionante expoziții prezentate la Comenduirea Garnizoanei Timișoara, în cadrul programului Capitală Europeană a Culturii 2023.

Curatoriată de Alexandra Croitoru, Magda Radu și Ștefan Sava, aka Salonul de Proiecte, într-un spațiu special, rece, aparent tern, expoziția transmite spectatorului, privitorului, trăirile personajului principal. Dorința de a se vindeca prin artă. De a vindeca spațiul personal, dar și pe cel urban.

Pornind de la intervențiile lui artistice în spațiul public, de tipul „te iubesc/ și eu” și „mă gândesc la ea/ non stop”, serie numită „o sută”, trecând prin aranjamente din resturi de obiecte găsite și adunate de el, denumite „un altar pentru fiecare”, și prin „protezele” create pentru a sublinia capacitatea curativă artei, inspirat de Joseph Beuys, pe tot parcursul, în fiecare încăpere, vizitatorul găsește câte o sculptură, forme aparent stranii, ce aduc aminte de capsule spațiale.

Periplul prin expoziția lui Mircea Nicolae se încheie cu un tulburător „semi-documentar” de aproximativ o oră.

De ce „semi-documentar”? Pentru că, potrivit curatorilor, el a îmbinat realitățile vieții personale, de familie cu câteva pasaje fictive.

De ce tulburător? Pentru că deși vorbește despre problemele de adicție din familia lui, despre certuri, despre Revoluție și Mineriadă, totul este relatat, la persoana întâi, cu calm și, uneori, stârnind râsete.

Puțini sunt cei care, începând să urmărească istorisirea, părăsesc mica încăpere unde este proiectată. Pe o cuvertură, o mână așază, cronologic, fotografii din copilărie, cu povești de tot felul spuse din off. Sunt incluse imagini filmate de el în diferite cartiere din București și imagini de arhivă, de la televiziuni românești și străine.

Totul, sub titlul „Romanian Kiosk Company”. Tema centrală a filmului din 2010 o reprezintă „chioșcul”, care a furnizat mulți ani venitul familiei. Dar nu ca proprietară, ci din postura de constructor.

Instalație spațială

„Romanian Kiosk Company” este o instalație spațială, cu sculpturi și video. Filmul descrie aspecte cheie din viața lui conectate cu momente din istoria anilor 1980, 1990 și 2000. Biografiile membrilor familiei sunt ușor ficționalizate. După cum spun curatorii în prezentarea expoziției, artistul s-a arătat în mod special interesat de problema definirii statutului spațiului public, situat la intersecția dintre politicile guvernamentale sau locale și interesul cetățenilor de a și-l apropia într-o perioadă în care economia de piață și lupta pentru supraviețuire erau preocupări centrale care traversează ansamblul colectivităților urbane. În plus, el dă gestului artistic potențialul de a vindeca.

A selectat patru modele de chioșcuri – din perioada socialistă și post-socialistă – alegând „Chioșcul comunist” (1986), „Chișcul tranziției” (1995), „Chioșcul din aluminiu” (2000) și „Chioșcul standard de flori” (2010), pe care le-a reconstruit la o scară mai mică.

Instalația a fost produsă inițial la Kiev, pentru competiția Future Generation Art Prize (2010), unde a câștigat Premiul Special. Ceea ce se află la Timișoara este o reconstrucție a ei care respectă în totalitate planurile și indicațiile artistului, realizată special.

Vernisată pe 17 februarie, expoziția „Lucruri mărunte, lucruri prețioase” va rămâne deschisă până pe 23 aprilie.

Biografie Mircea Nicolae

Ionuț Cioană (1980 – 2020) a activat ca artist sub pseudonimul Mircea Nicolae, având o traiectorie diversă și bogată, a imaginat formate curatoriale care au testat limite instituționale și a fost unul dintre cei mai talentați critici de artă ai generației lui. Intenția expoziției este de a readuce în atenția publică această figură marcantă a artei contemporane din România printr-un demers curatorial menit să recupereze într-o manieră aprofundată practica sa artistică, punând accent pe interesul său legat de explorarea spațiului urban și meditația asupra rolului arhitecturii în configurarea subiectivității individuale și a narațiunilor istorice, susțin curatorii.

A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București (1998 – 2002) și un Master (2002 – 2004) în Antropologia Spațiului Sacru de la Institutul de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. A fost doctorand la Universitatea Națională de Arte cu o teză despre muncă și libertate artistică, în contextul scenei de artă din România, între 1944 – 2010.

În practica sa artistică, dintre anii 2006 și 2009, Mircea Nicolae a dezvoltat o serie amplă de intervenții în spațiul public și în spații părăsite. Prin gesturi anonime, acestea își propuneau să investigheze structura socio-politică a orașului București, dar și spațiul mai intim al istoriei afective personale.

În perioada 2010 – 2020, a produs o serie de lucrări prezentate în diverse spații expoziționale și evenimente precum: Salonul de proiecte, București (2019); Galeria Ivan, București (2017); Galeria Electroputere, Craiova (2015); Vienna Biennale (2015); MUSAC, Leon (2012); Pinchuk Art Centre (2011); 32 Edgewood Avenue Gallery, New Haven (2011).

Activitatea lui curatorială a inclus expoziția „Mattis Teutsch. Avangardă și realism constructiv”, organizată la Rezidența BRD Scena9 din București, în colaborare cu Szilárd Miklós (2019), iar în calitate de critic de artă a publicat în mod regulat texte pe platforma editorială Scena9 în perioada 2016 – 2020.