Sculpturi celebre care au marcat istoria omenirii / detalii & imagini

Călătoriile şi vizitarea unor locuri noi oferă acces la cunoaştere, la cultura şi la înţelepciunea altor popoare. Diferite culturi și civilizații din întreaga lume au lăsat în urmă numeroase monumente, construcții şi sculpturi celebre azi, care continuă să uimească.

Cuprins:

David (1501 – 1504 & Galleria dell’Accademia, Florența) 1

Pieta lui Michelangelo (1498-1499 & Vatican, în Bazilica Sfântul Petru) 1

Venus De Milo (130 î.Hr. – 100 î.Hr. & Louvre, Paris) 1

Armata de teracotă (3 î. Hr & Mausoleul lui Shi Huangdi, Shaanxi, China) 1

Omul-leu (cultura arheologică Aurignaciană a Paleoliticului superior & Muzeul Ulm din Germania) 2

Marele Sfinx din Giza (probabil 2500 î.Hr. & Giza, Egipt) 2

Bustul lui Nefertiti (1345 î.Hr. & Neues Museum, Berlin) 2

Nu în ultimul rând, lucrările lui Brâncuşi 3

Dintre sculpturile care transmit o mare cantitate de cunoștințe, datorită modului în care au fost conservate de-a lungul anilor, categoria acelor sculpturi faimoase care au marcat istoria omenirii este reprezentată şi de acelea care fac subiectul acestui articol.

David (1501-1504, Galleria dell’Accademia, Florența)

Lucrarea lui Michelangelo Buonarroti datează de la începutul secolului al XVI-lea. Dimensiunile sale – 5,17 metri cu soclu şi 4,34 metri fără – au determinat să fie considerată cel mai mare exponent al reprezentării modelului occidental ideal de frumusețe. Lucrarea îl reprezintă pe eroul biblic David în momentul în care l-a înfruntat pe Goliat.

De fapt, „David” a făcut parte dintr-un proiect dedicat catedralei Duomo din Florenţa, prin care se urmărea decorarea acesteia cu mai multe figuri din  Vechiul Testament. Agostino di Duccio a fost cel care a început sculptură din marmură în 1464, însă ulterior a fost abandonată pentru 25 de ani. Când Michelangelo a reluat lucrarea avea vârsta de 26 de ani.

Pieta, Michelangelo (1498-1499, Vatican, Bazilica Sfântul Petru)

Una dintre sculpturile faimoase ale acestui geniu al Renaşterii italiene, „Pieta a lui Michelangelo” este un simbol universal al dragostei materne. Lucrarea ilustrează scena în care Hristos este coborât de pe cruce și este așezat în brațele Mariei.

Mâna dreaptă a Mariei îmbrățișează cu fermitate partea superioară a corpului, în timp ce mâna stângă îi prezintă trupul privitorului și îl invită să se închine. Dimensiunile sculpturii sunt de 174 cm pe 195 cm.

Venus din Milo (130 î.e.n. – 100 î.e.n., Luvru, Paris)

Între alte sculpuri celebre, „Venus din Milo” este probabil şi cea mai cunoscută sculptură greacă din toate timpurile. Iniţial s-a considerat că a fost creată de Praxiteles, ulterior i-a fost atribuită lui Alexandros de Antioch.

Sculptura din marmură are o înălţime puţin peste 2 metri şi a fost restaurată minimal – restauratorul ocupându-se doar de vârful nasului, buza inferioară,  degetul mare de la piciorul drept şi o mică parte din mantie. „Venus De Milo” a fost descoperită de un ţăran, în 1820 acesta vânzând-o unui ambasador francez.

Armata de teracotă (3 î. e.n., Mausoleul lui Shi Huangdi, Shaanxi, China)

Armata de teracotă face parte din mausoleul lui Shi Huangdi, situat lângă Lishan, în provincia Shaanxi din centrul Chinei. Denumirea face referire la miile de modele din lut, în mărime naturală, de soldați, cai și care, depuse în jurul mausoleului lui Shi Huangdi, primul împărat al Chinei și fondatorul dinastiei Qin.

Situl a fost descoperit în 1974, iar figurile realiste ale războinicilor oferă o perspectivă unică asupra războiului din China antică, de la arme și armuri la mecanica carelor și structurile de comandă. Shi Huangdi a căutat cu disperare nemurirea și, în cele din urmă, aceasta i-a fost oferită de armata sa de teracotă formată din peste 7 000 de războinici, cu 600 de cai și 100 de care.

Omul-leu (cultura arheologică Aurignaciană a Paleoliticului superior, Muzeul Ulm din Germania)

„Omul-leu” (fotografie principală) este o sculptură din fildeş de mamut descoperită în anul 1939 în peştera Stadel aflată în stâncile Hohlenstein, Germania. După descoperirea ei fragment cu fragment, cu 30 de ani mai târziu, arheologul Joachim Hahn a început să reconstituie puzzle-ul.  Aproximativ 200 dintre fragmentele descoperite formau împreună o figură în picioare, cu corpul unui om și capul unui leu. Înălţimea sa are 31,1 cm, iar lăţimea este de 5,6 cm.

După datarea cu carbon s-a stabilit că „Omul-leu” are o vechime de aproximativ 35.000 – 40.000 de ani. Aceasta sculptură este cea mai veche dovadă care susţine că o minte umană este capabilă să dea o formă tangibilă a ceva nemaivăzut în lumea din jur.

Marele Sfinx din Gaza (probabil 2500 î.e.n. & Gaza, Egipt)

„Marele Sfinx de la Gaza” este un mister pentru istoricii şi arheologice care, de-a lungul secolelor, au încercat să răspundă la următoarele întrebări: cum era structura în forma sa originală? ce reprezintă cu adevărat? ce nume i s-a dat în civilizația faraonilor? a avut mediul natural un rol important în formarea sa?

În ceea ce priveşte originea sa, prima explicație ar putea fi legată de acțiunea vântului și puterea sa de eroziune asupra formațiunilor stâncoase din deșertul egiptean. Ideea este susţinută de un studiu realizat de o echipă de oameni de știință de la Universitatea din New York. În cadrul cercetării s-a pus accent pe reproducerea yardangilor și pe explorarea modului în care „Marele Sfinx” ar fi putut lua naștere ca una dintre aceste structuri, ulterior oamenii adăugând detalii şi să-l aducă la formă de azi.

Bustul lui Nefertiti (1345 î.e.n., Neues Museum, Berlin)

Lucrat din calcar acoperit cu straturi de stuc pictat şi, probabil, realizat de Thutmose în 1345 î.e.n., „Bustul lui Nefertiti”, una dintre cele mai faimoase femei ale lumii antice, este una dintre cele mai copiate opere ale Egiptului Antic.

Ludwig Borchardt şi echipa sa au descoperit sculptura în 1912, după care a fost achiziţionată de James Simon şi donată Muzeului Egiptean din Berlin. Bustul are o înălţime de 50 cm şi aproximativ 20 kg, reflectând  stilul clasic al artei egiptene.

Lucrările lui Constantin Brâncuşi

Nu poate fi făcut un top cu sculpturi celebre din care să lipsească acelea ale lui Constantin Brâncuşi, deoarece marele artist roman a avut un aport esenţial pentru ceea ce a însemnat înnoirea limbajului și viziunii artistice în sculptura contemporană.

Brâncuşi a creat lucrări în bronz, marmură, piatră și lemn, simplificând formele figurative şi captând esenţa subiectului. Printre cele mai impresionante opere ale lui se numără:

„Coloana Infinitului”: inaugurată în 1938, are o înălțime de 29,35 metri, fiind formată din 16 module octaedrice suprapuse. Se află în parcul orașului Târgu Jiu;

„Poarta Sărutului”: inaugurată în 1938, a fost lucrată din piatră şi este formată din două coloane mari și o arhitravă. De asemenea, poate fi văzută în parcul din Târgu Jiu;

„Masa Tăcerii”: inaugurată în 1938, este lucrată din calcar şi este înconjurată de 12 scaune, fiecare reprezentând câte o lună din an. Se află în parcul central din Târgu Jiu;

„Sărutul”: sculptura creată în perioada 1907-1908. Se află la Muzeul de Artă din Craiova.

„Cumințenia pământului”: creată în 1907, fiind lucrată din calcar crinoidal. Înălţimea sculpturii faimoase în lume este de 56,5 cm. Se află la Muzeul Băncii Naționale a României.

„Domnișoara Pogany”: are 4 versiuni realizate în anii 1912-1913, 1919, 1931, respectiv 1933: „Domnișoara Pogany I” – la Muzeul Artei Moderne din New York; „Domnișoara Pogany II” – la Muzeul de Artă Modernă din Paris; „Domnișoara Pogany III” – la Muzeul de Artă din Philadelphia.

Sculpturile care au făcut subiectul acestui articol nu doar că au rezistat trecerii timpului, ci și continuă să comunice o bogăție de cunoștințe și emoții. Ele se înscriu în categoria acelor sculpturi faimoase care au marcat istoria omenirii prin semnificația lor profundă și prin modul exemplar în care au fost conservate. Aceste opere remarcabile, fiecare cu propria sa poveste și context, își mențin relevanța și influența, oferind inspirație și înțelegere generațiilor viitoare.