Grădina instant a României la Bienala de la Veneția sau „arhitectura ca act de hrănire”

Grădina instant parte din proiectul „Acum – Aici – Acolo / Now Here There” care reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneția, ce debutează pe 20 mai, este un spațiu care îndeamnă la a gândi modul în care arhitectura poate fi transformată în loc de cultivat. Este, așa cum a declarat pentru curatorial.ro arhitectul Emil Ivănescu, coordonatorul și curator al proiectului, „un prilej de a aduce în prim-plan ideea de cum să transformi arhitectura într-un act de hrănire, nu doar de protecție”.

Grădina instant a fost inaugurată la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistă pe 19 mai.

„Zona este foarte interactivă, pentru că poți să iei semințele acasă și pe unele le poți și mânca”, a expus arhitectul, în timp ce unii vizitatori tocmai încercau semințele de foarea soarelui. „Ideea este să și vii și să stai. Este un fel de grădină instant”.

Pe lângă patru saci cu semințe – grâu, orz, floarea soarelui și porumb –, pe perete sunt expuse, în eprubete, mai multe soiuri pe care Banca genetică de la Suceava le-a oferit.

„Sunt semințe naturale, netratate și le-am expus ca o memorie a ideii de bancă genetică, pentru că, în contextul viitorului în care hrana este atât de importantă, la fel și modul de a o produce, aceste bănci genetice de semințe care le înmagazinează sunt esențiale pentru noi”.

Ele sunt în continuare folosite, permanent recoltate și studiate, iar Banca genetică de la Suceava are o politică de a interacționa cu cei care doresc să cultive astfel de soiuri și le oferă.

Viitorul este urbanitate

„Expoziția noastră «Instant Garden» vine pe un fond complex. În societatea actuală, inclusiv în cea românească urbană, interesul pentru agricultură este din ce în ce mai mare. Premisa e pandemia. Atunci, când toată lumea stătea în casă, își dorea o grădină și fiecare și-o organiza cum putea – de la o floare până la legume. De fapt, era o grădină instant. Asta e un fel de memento pentru acest tip de grădină ad-hoc și un prilej de a aduce în prim-plan ideea de cum să transformi arhitectura într-un act de hrănire, nu doar de protecție. Sunt tot felul de experimente în care arhitectura coabitează cu agricultura. Mai ales în orașele foarte dense este pusă problema. Viitorul este urbanitate, se pare. Sunt foarte multe soluții foarte interesante de design care preiau toate această agricultură, o încorporează și produc”, a mai explicat Ivănescu.

Partea aceasta din proiect face apel, deși culoare nu se regăsește în expoziția din galeria ICR Veneția, la verdele de cele mai multe ori absent din București, unde este sub coeficientul european.

„Ideea de grădină este un loc comun pentru multe idealuri de viitor, care devin din ce în ce mai pragmatice. De aici și titlul proiectului, «Now Here There» – el invită la pragmatism”.

Cum transformi arhitectura într-un loc de cultivat, nu doar de trăit, a fost întrebarea de la care a pornit echipa de arhitecți. „Nu am vrut să prezentăm o soluție, pentru că sunt foarte multe experimente la nivel internațional, dar este o invitație la a gândi lucrurile astea”, a mai afirmat Ivănescu.

Băncile din galerie sunt realizate din lemn de alun din Făgăraș și au succes la publicul străin. „Toată lumea întreabă din ce sunt făcute. Noi, fiind din cultura asta, nu avem chestia asta… dar cei mai mulți de aici trăiesc într-o cultură extrem de urbană și își doresc lucruri de genul”.

Silozul lui Saligny

Silozul proiectat de Anghel Saligny, reprezentat la Veneția printr-o machetă, este un fel de simbol pentru grădina instant, însă un simbol privind depozitarea. El face parte din segmentul „Lost Inventions”, din Pavilionul României din Giardini, pentru că, în momentul în care a apărut era unul dintre cele mai mari depozite de cereale din Europa realizat printr-o tehnologie foarte nouă pentru acea perioadă.

„Celulele de beton prefabricate sunt gândite astfel încât să protejeze sămânța, să aibă fluxul de încărcare și descărcare, iar ca operă arhitectonică are o valoare inestimabilă”, a mai explicat arhitectul.

La galeria ICR Veneția este prezentată macheta clădirilor în cărămidă, ornate în limbajul sfârșitului de secol XIX, în timp ce în Pavilion se află structura interioară, tehnologia.

„Clădirile silozului din Constanța trebuie renovate. În mod paradoxal, ele funcționează în continuare, dar au nevoie grabnică de restaurare și e trist pentru că e un monument de arhitectură de nivel european și noi… nu vreau să zic că ne batem joc, dar cam asta e”.

Grădina instant este un loc „chiar filozofic”, a mai punctat Ivănescu, făcând o analogie cu prima școală de filozofie a lui Epicur – o comunitate, în grădina propriei case – unde au fost dezvoltate primele forme de agricultură urbană.