„Cireșul”, cea mai impunătoare opera a lui Berthe Morisot

Într-o livadă scăldată în soare, două fetițe cu părul blond culeg cireșe sub cerul albastru. Berthe Morisot a început această pictură de 1,50 metri înălţime în grădina casei sale din Mézy, în departamentul Yvelines. O va finaliza doi ani mai târziu, la Paris.  Este vorba de cea mai impunătoare operă a sa și una dintre ultimele sale declarații de dragoste adresate fiicei sale unice, care este personajul central al tabloului.

Așezată pe o scară, Julie (1878-1966) este absorbită de culesul fructelor. Serioasă și angelică, adolescenta de 13 ani strălucește în partea de sus a tabloului: frunzele par să o înconjoare cu o aură sacră, în timp ce verișoara ei, Jeanne Gobillard (viitoarea soție a poetului Paul Valéry), cu spatele la privitor și purtând o pălărie de paie, atrage atenția asupra ei, întinzându-i un coș de răchită din prim-plan. În ceea ce priveşte rochia ei albă, aceasta este atât de plină de lumina soarelui încât pare să lumineze întreaga pânză. Berthe Morisot a strecurat în pliurile ei subtile irizații de albastru, roz, crem și verde, de parcă țesătura ar absorbi cele mai luminoase nuanțe ale cerului și ale vegetației.

Artista a lucrat „în natură”, realizând, în grădină, schițe pregătitoare și un studiu în ulei pentru a surprinde prospețimea acelui moment suspendat, rămânând fidel preferinței sale pentru reprezentarea femeilor și copiilor din anturajul său, precum și pentru scenele redate cu vivacitate în grădini luminoase.

Încăpățânată și pasionată, Morisot, fiică de prefect, a luptat pentru a deveni pictoriță de profesie într-o epocă în care Școala de Arte Frumoase refuza să primească femei – o discriminare care avea să dureze până în 1897. Artista s-a îndreptat spre pictura „în aer liber” încă din 1863, o practică revoluționară pe care profesorul său particular nu a aprobat-o deloc.

70 de pânze cu fiica ei

Când a început să picteze „Cireșul- Le Cerisier”, Berthe Morisot se afla în ultimii ani ai vieții. În această perioadă, ea s-a inspirat din culorile și liniile delicate ale prietenului său Auguste Renoir (1841-1919), pe care l-a cunoscut în 1873, când a intrat în cercul impresioniștilor, unde era atunci singura femeie. La fel ca Monet, Degas, Pissarro și ceilalți membri ai grupului, artistul admira tablourile lui Berthe (pe care le vedea regulat) și a pictat el însuși, în 1887 și 1894, mai multe portrete ale lui Julie.

Modelul preferat al mamei sale, care o înfățișează încă de când era bebeluș și apoi pe tot parcursul copilăriei și adolescenței sale, Julie a inspirat-o pe Berthe să realizeze nu mai puțin de 70 de pânze și nenumărate desene, pasteluri și acuarele care o înfățișează alăptată de doica ei, jucându-se într-o grădină, făcând castele de nisip, distrându-se cu o barcă cu pânze în miniatură, hrănind lebede, citind sau pictând. Căci Julie, care a crescut înconjurată de artă încă de la naștere, va picta toată viața și se va căsători chiar cu un pictor, Ernest Rouart.

La fel ca mama sa, artista în devenire este cunoscută pe numele de fată – Julie Manet, la fel ca celebrul Édouard Manet (1832–1883), a cărui nepoată era. În 1868, într-una dintre sălile Muzeului Luvru, Berthe Morisot l-a întâlnit pe acest dandy avangardist. Îndrăznețul autor al tabloului „Le Déjeuner sur l’herbe” (1863) va realiza o duzină de portrete ale acesteia – niciodată nu va picta de atâtea ori aceeași femeie -, printre care unul intitulat „Au bouquet de violettes” (1872). Plin de contraste între negru și crem, acest tablou pune în evidență privirea ei, blândă și pătrunzătoare în același timp.

Cei doi au devenit prieteni pe viață. În 1874, Berthe s-a căsătorit cu fratele lui Édouard, Eugène. Îndrăgostit nebunește, acest rentier (singurul bărbat adult pe care l-a pictat vreodată) îi transporta cu sârguință materialele, îi expunea pânzele la Saloane și îi negocia vânzările. Așa că moartea lui, la un an după prima schiță a picturii „Cireșul”, o cufundă pe Berthe într-o profundă tristețe.

Victimă a unei pneumonii contractată în timp ce își îngrijea fiica, care avea 17 ani, artista s-a stins din viață trei ani mai târziu, la vârsta de 54 de ani. „Micuța mea Julie, te iubesc pe patul de moarte, te voi iubi și după ce voi muri”, a spus ea înainte de a-și da ultima suflare. A lăsat în urmă 300 de desene, 183 de tablouri, 191 de pasteluri și 240 de acuarele de o puritate admirabilă.