Femei în artă – Gladys Nilsson, pictoriță îndrăzneață care depășește limitele reprezentând femei rebele
Gladys Nilsson, cu o contribuție importantă la grupul Hairy Who din Chicago în anii 1960, și-a câștigat renumele datorită picturilor ei „zgomotoase”, pline de oameni care se răsucesc unii în jurul altora și se întrepătrund în timp ce zboară prin spațiu.
Fără a fi constrânsă de o regiune, de un anumit mediu sau de normele sociale care dictează modul în care femeile pot și ar trebui să se comporte, Nilsson a abordat independent și experimental acest subiect. Reprezentările figurative făcute de ea au fost aproape întotdeauna în dezacord cu gusturile criticilor, dar a continuat să le creeze.
Născută în 1940, într-o familie din clasa muncitoare din Chicago, și-a început cariera la scurt timp după absolvirea School of the Art Institute of Chicago (SAIC), în 1962. În timp ce era însărcinată cu fiul ei, a ales acuarela ca mediu principal de exprimare, o alegere practică ce i-a permis să evite toxicitatea terebentinei folosite în pictura în ulei. Însă criticii au asociat delicatețea acuarelei cu genul ei, etichetând-o pe Nilsson drept cel mai „feminin” membru al grupului Hairy Who – grup nonconformist de artiști cunoscut pentru umor licențios, surse neașteptate de inspirație și abordarea formal riguroasă, dar neortodoxă a picturii.
Gladys Nilsson s-a impus ulterior ca forță artistică recunoscută la nivel internațional, în perioada în care a locuit în Sacramento. După ce s-a mutat împreună cu familia, în 1968, a intrat într-o perioadă de transformare semnificativă, experimentând cu noi tehnici – inclusiv picturi în acrilic încadrate în cercuri de broderie – și îndreptându-și stilul figurativ către direcții noi și îndrăznețe. Nilsson consideră că Sacramento le-a oferit ei și soțului ei, artistul Jim Nutt, membru al Hairy Who, șansa „de a face un pas înapoi și de a ne reevalua… concentrându-ne pe noi înșine ca artiști individuali, mai degrabă decât ca artiști în grup”.
Big Birthday, 2010, Gladys Nilsson
Banalul, transformat în ceva încântător de absurd
În mai mult de șapte ani petrecuți în California, ea a creat desene și picturi inovatoare care au ajuns de la Sacramento la expoziții din New York, Chicago, Washington D.C., São Paulo și Ciudad de Mexico. A început o colaborare de lungă durată cu Crocker Art Museum, participând aici cu expoziții personale în 1969 și 1996, precum și în numeroase expoziții colective între 1972 și 2022.
Astăzi, treizeci de lucrări Gladys Nilsson se află în colecția muzeului. Pe lângă aceasta, lucrări ale artistei se găsesc și la Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul Whitney de Artă Americană din New York, Institutul de Artă din Chicago și Muzeul de Artă Contemporană din Chicago.
Cea mai mare retrospectivă de până acum a creației ei, care reunește aproximativ 115 de lucrări, intitulată „Gleefully Askew: A Gladys Nilsson Retrospective”, e deschisă la Crocker Art Museum din Sacramento în perioada 19 iulie – 29 noiembrie.
În picturile lui Nilsson, femeile se înalță, se clatină și dansează. Membrele li se întind, corpurile li se umflă, iar viața de zi cu zi se dezechilibrează ușor. În viziunea artistei, banalul se transformă în ceva încântător de absurd.
Gladys Nilsson, care împlinește 86 de ani înaintea retrospectivei de la Crocker, continuă să lucreze în atelier, creând noi opere surprinzătoare care reinterpretează teme familiare.
Fotografie principală: „Spark”, 2023, Gladys Nilsson
