Femei în artă – Lee Lozano, artista cuprinsă constant de contradicții

Lee Lozano, prolifică artistă care a fost mereu în căutarea extremelor, este cunoscută pentru abstracțiunile sale geometrice precise și încercările conceptuale extravagante. În prezent, prima retrospectivă dedicată ei în Italia este deschisă la Pinacoteca Agnelli din Torino și e intitulată „Strike”, după una dintre lucrările ei textuale reprezentative, „General Strike Piece” (1969), care anticipa decizia ei de a abandona complet scena artistică în 1972.

Expoziția, deschisă la Torino până pe 23 iulie, este curatoriată de Sarah Cosulich, directoarea Pinacotecii Agnelli, și de Lucrezia Calabrò Visconti, principalul curator al muzeului. Ea va ajunge la Bourse de Commerce – Pinault Collection la Paris, în perioada 20 septembrie 2023 – 12 februarie 2024.

Pictură și artă conceptuală

Lee Lozano, figură cheie a scenei artistice newyorkeze din anii ’60 și începutul anilor ’70, s-a format ca pictoriță în Chicago, apoi s-a mutat la New York și a devenit rapid recunoscută pe scena artistică unde a prezentat o operă cu multiple fațete, implicându-se atât în pictură, cât și într-o practică profund conceptuală.

A participat la mediul social și artistic al vremii – dominat de pop art, minimalism și artă conceptuală – menținându-și în același timp o atitudine radicală și opunându-se oricărei forme de clasificare și de putere sistemică.

„Strike”prezintă un traseu coerent prin diversele sale lucrări: de la desenele și picturile sale figurative expresioniste, la seria de uleiuri pe pânză de mari dimensiuni intitulată „Tools” și urmărind evoluția formală a acestora către abstracția minimalistă. Expoziția include și o selecție a lucrărilor „Language Pieces” ale artistei, care marchează tranziția către o fază complet conceptuală, încheiată în 1972 cu „Dropout Piece”, care a marcat abandonarea scenei artistice.

Ambele expoziții vor culmina cu o publicație elaborată, colaborare a celor două instituții și publicată în limbile engleză, italiană și franceză, care va oferi o analiză aprofundată a operei artistei.

Pentru a sublinia contradicțiile artei lui Lozano, directoarea Pinacotecii Agnelli a subliniat că artista s-a agățat de comunitate în același timp în care o evita și și-a impus sisteme riguroase în viața ei, în timp ce a cedat controlul asupra locului ei în lumea artei newyorkeze, unde a excelat. „Este plină de contradicții constante, iar provocarea este de a explica publicului că aceste contradicții alcătuiesc coerența ei”, citează artnews.com.

De la Lee Lozano la E

Născută Lenore Knaster, pe 5 noiembrie 1930, în Newark (New Jersey), a obținut o diplomă de licență la Universitatea din Chicago în 1951, unde l-a cunoscut și s-a căsătorit cu arhitectul Adrian Lozano. A obținut licența la Institutul de Artă din Chicago în 1960 și a divorțat.

Ulterior, s-a mutat la New York, unde a fost, în următorii zece ani, o figură activă a scenei artistice, împrietenindu-se cu personalități precum Carl Andre, Richard Bellamy, Sol Lewitt, Lucy Lippard și Dan Graham. În această perioadă, picturile ei figurative și abstracte au fost prezentate în cadrul unor expoziții de grup, printre care la Green Gallery, Bianchini Gallery, în Cincinnati, la Galerie Ricke din Köln și la Paula Cooper Gallery, unde a expus pentru prima dată lucrări bazate pe text.

În 1970, a avut o expoziție personală la Whitney Museum of American Art din New York, urmată de expoziții în Germania, Nova Scotia și Lisson Gallery din Londra. În 1971, a decis să renunțe la numele Lee Lozano pentru a se numi „Lee Free”, pe care ulterior l-a prescurtat în „E”.

Cu „Dropout Piece”, lucrarea ei din 1972, a decis să părăsească scena artistică. Urmele lui E au reapărut în 1982, în orașul părinților ei din Texas, unde a trăit până la moarte. Chiar dacă nu a mai produs vreodată lucrări noi, ea a considerat că a continuat „Dropout Piece” pe tot parcursul vieții sale.

E a murit pe 2 octombrie 1999 și a fost înhumată într-un mormânt nemarcat în cimitirul din Grand Prairie, Texas.

Lee Lozano a expus solo, între altele, la GL Strand, Copenhaga (2022); Hauser & Wirth, New York (2022); Karma, New York (2021); Hauser & Wirth, Somerset, (2020); The Fruitmarket Gallery, Edinburgh (2018); Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia, Madrid (2017); Karma, New York (2016); Hauser & Wirth, New York (2015/2011), Moderna Museet Stockholm (2010).

Lucrările ei se află în colecțiile Muzeului de Artă Modernă, New York; Moderna Museet, Stockholm; Museum of Contemporary Art, Los Angeles; Wadsworth Athenaeum, Hartford; Fogg Museum at Harvard University, Cambridge; Corcoran Museum, Washington D.C.; și Museum für Moderne Kunst, Frankfurt, printre altele.

Fotografie principală: „Lee Lozano. Strike”, Pinacoteca Agnelli Torino, foto Sebastiano Pellion di Persano