Manet, Degas și povestea unei picturi sfâșiate

La finalul anilor 1860, relația între Edouard Manet și Edgar Degas era o amiciție complicată. Care avea să se complice și mai mult…

Fiecare se inspira din arta celuilalt și deseori se vizitau, în special joia, când doamna Manet, Suzanne, oferea recitale de pian.

În timpul unui astfel de moment, în 1866, Degas a realizat un portret familial al celor doi soți. Domnul Manet este înfățișat tolănit pe canapea, într-o postură tipică de relaxare burgheză, cu privirea în gol, și probabil gândindu-se departe. Suzanne se află la pian, cu mâinile pe claviatură, însă figura îi este acoperită de o bucată de pânză.

Ce se întâmplase oare?

După terminarea picturii, Degas i-a oferit-o amicului său Manet. Nimeni nu știe exact ce s-a petrecut între cei doi artiști, nu există martori care să relateze povestea. Se spune că Manet a fost nemulțumit de modul în care soția sa era înfățișată și a decis să taie porțiunea din tablou care o înfățișa. Într-o vizită ulterioară, Degas vede pictura mutilată și, furios, decide să o ia înapoi și să o păstreze în apartamentul său.

La rândul său enervat, Manet decide să ofere propria imagine a soției sale cântând la pian și, în același an, produce lucrarea Doamna Manet la pian, într-o formulă portretistică pe care o găsea potrivită.

Degas va păstra portretul stricat până la sfârșitul vieții, cu intenția de a-l reface cândva. Adaugă deasupra bucata de pânză, însă niciodată nu va duce planul la bun sfârșit. Lucrarea este descoperită exact în această formă la moartea artistului.

În mod curios, relația celor doi nu va fi afectată iremediabil, Manet și Degas continuând să se admire reciproc, să se inspire unul de la celălalt și, pentru binele artei, să își poarte o rivalitate amicală.