PORTRET – Gian Lorenzo Bernini, excepțional architect, a transformat Roma în una dintre cele mai frumoase capitale

Gian Lorenzo Bernini a fost un excepțional arhitect care s-a ocupat de planificarea urbană, a proiectat piețe, școli, biserici și capele. Merită o atenție deosebită magnificele fântâni romane, pietrele funerare și un număr mare de elemente decorative realizate în ipsos și lemn pentru procesiuni funerare solemne și festive.

Bernini s-a născut în 7 decembrie 1598 la Napoli, și a murit în 28 noiembrie 1680 la Roma.

A fost unul dintre cei mai faimoși sculptori din Europa secolului al XVII-lea. Datorită talentului său extraordinar în a crea mobilier rafinat și grație priceperii neîntrecute în prelucrarea marmurei, artistul a avut sprijinul papilor influenți, cardinalilor și a altor reprezentanți ai clerului.

Realizându-se ca architect, Bernini a reușit să transforme Roma în una dintre cele mai frumoase capitale din lume.

Talent precoce

La începutul carierei sale, tânărul Gian Lorenzo a studiat în atelierul tatălui său Pietro Bernini (1562-1629), considerat sculptor de mare succes în epocă. Tânărul avea un talent extraordinar și, potrivit istoricilor de artă, de la vârsta de 8 ani era în măsură să sculpteze în marmură figuri magnifice.

La vârsta de 11 ani, Bernini realizase deja ansamblul „La Capra Amaltea” cu cu micul Jupiter și Faun (totuși, după unii istorici, avea 16 ani când l-a sculptat).

Faima talentului său extraordinar s-a răspândit rapid în anii 1618-1624, când din ordinal cardinalului Scipione Borghese a sculptat grupul statuar din marmură: „Enea, Anchise și Ascanio”. „Il rapimento di Proserpina”, „Apollo”, „Dafne”, „David” (toate operele fac parte astăzi din colecția faimoasei familii princiare).

Bernini a devenit celebru pentru sensul profund ascuns în sculpturile sale, grația întrupării, soluțiile compoziționale complexe și priceperea în execuția operelor.

Sculptorul a fost recunoscut pe bună dreptate drept cel mai bun maestru din epoca sa.

Din ordinul puternicului patron al lui Bernini, cardinalul Maffeo Barberini, care mai târziu a devenit Papa Urban al VIII-lea, artistul a fost implicat în proiectarea decorațiunii interne și externe a Bazilicii Sf. Petru din Roma.

„Enea, Anchise și Ascanio” este un grup statuar, executat între 1618 și 1619, păstrat în Galleria Borghese din Roma. Ansamblul înfățișează o scenă descrisă în poemul epic al lui Virgil. Enea își ghidează familia din Troia aflată în flăcări.

Sculptura a fost creată când tânărul maestru avea doar 20 de ani. Cercetătorii sugerează că tatăl artistului, Pietro, l-a ajutat pe fiul său la operă. Creațiile sculpturale ale bătrânului Bernini, executate în stil manierist, au câștigat o mare faimă și popularitate. Pontiful însuși a fost clientul multor lucrări create de Pietro.

Sculptura este realizată din marmură albă. Are 2,2 metri înălțime, stă pe un piedestal de 113 cm. Figurile grupului sculptural sunt realizate în mărime naturală și reprezintă trei generații din familia lui Eneas. Conform complotului epopeii romane antice, eroul troian împreună cu tatăl său Anchises, fiul său cel mic Ascanio și soția sa Creusa, au părăsit orașul ars.

„Dafne e Apollo”

Tot la Galeria Borghese se află și grupul statuar „Dafne e Apollo”, creat de artist între 1622 și 1625. Intriga se bazează pe o scenă din poemul „Metamorfoza” a scriitorului antic roman Ovidiu, în care protectorul soarelui Apollo ajunge la frumoasa nimfă Dafne.

Lucrarea a fost terminată în 1625. Conform documentelor, sculptura „Apollo și Dafne” a fost transportată la Vila Borghese în septembrie.

Potrivit majorității criticilor de astăzi, Bernini a fost ajutat de elevul său, Giuliano Finelli, care a executat detaliile sculptate cu pricepere (ramuri, scoarță, șuvițe de păr).

Sculptura este concepută pentru o viziune circulară. Bernini a încercat să găsească un unghi care să permită privitorului să vadă atât emoțiile lui Apollo, cât și pe ale lui Dafne în același timp, astfel încât intriga lucrării să devină imediat clară pentru privitor și să nu fie nevoie să ocolească statuia din diferite părți.

Răpirea Proserpinei

Personajele lui Bernini se remarcă prin expresivitate și dramatism extraordinare, toate emoțiile și experiențele lor sunt ușor de citit în poziția corpului și a expresiilor faciale. Figura puternică și musculară a lui Pluto emană energie sexuală nestăpânită, tânăra Proserpina încearcă să reziste atacului puternic al acestuia. Barba și părul ciufulit îi conferă eroului o masculinitate și mai mare.

Potrivit lui Bernini însuși, în timp ce lucra la „Răpirea Proserpinei”, i s-a părut că marmura din mâinile lui a devenit moale, ca ceara, ceea ce i-a permis să pună în practică cu succes toate ideile. Când te uiți la această capodopera, este clar că a existat ceva adevăr în cuvintele sculptorului. Figura Proserpinei din brațele puternice ale lui Pluto pare bine agățată și grațioasă. O analiză detaliată a lucrării arată însă proporționalitatea surprinzătoare a formelor și dimensiunilor atât în ​​corpurile personajelor, cât și în elementele individuale.

Lucrarea a fost executată între 1621 și 1622 și este expusă la Galeria Borghese din Roma.

Opere de Bernini aflate în colecția Galeriei Borghese sunt: „Ratto di Proserpina”, „Enea, Anchise e Ascanio”, „Nettuno”, „David”, „La Verita svelata dal Tempo”, două busturi ale cardinalului Scipione Borghese, „Dafne e Apollo”, „La Capra Amaltea”.

Monumente publice

Cele mai spectaculoase monumente publice ale lui Bernini datează de la mijlocul anilor 1640 până în anii 1660. „Fontana dei Quattro Fiumi” din Piazza Navona din Roma (1648-1651) susține un obelisc egiptean antic deasupra unei stânci scobite, depășită de patru figuri de marmură care simbolizează patru râuri majore ale lumii. Această fântână este una dintre cele mai spectaculoase.

Dar cea mai mare realizare arhitecturală a lui Bernini este colonada care înconjoară piața dinaintea Bazilicii Sf. Petru. Funcția principală a spațiului mare era aceea de a găzdui mulțimea care se aduna la binecuvântarea papală de Paște și în alte ocazii speciale.

Bernini a murit la vârsta de 81 de ani, după ce a slujit opt ​​papi, iar când a murit a fost considerat nu numai cel mai mare artist al Europei, ci și una dintre cele mai proeminente personalități ale continentului.

Credit foto: Galleria Borghese – „Ratto di Proserpina”