DOCUMENTAR – Alte Nationalgalerie, principalul muzeu de pe insula dedicată artelor şi ştiinţelor de la Berlin – FOTO
Alte Nationalgalerie (Vechea Galerie Națională) face parte din impresionantul complex de muzee de la Berlin. Templul antic datează din epoca lui Friedrich Wilhelm IV.
Este principala clădire a unei colecții de artă care este acum distribuită între mai multe muzee, precum Neue Nationalgalerie, Hamburger Bahnhof – Museum für Gegenwart – Berlin, Friedrichswerdersche Kirche, Museum Berggruen și Sammlung Scharf-Gerstenberg.
În expoziţia permanentă de la Alte Nationalgalerie sunt în special picturi din epoci anterioare.
Lucrări faimoase de artă pe care le puteţi vedea în Alte Nationalgalerie sunt semnate de Paul Cézanne, Edouard Manet, Carl Spitzweg, Arnold Böcklin, Max Liebermann, Pierre-Auguste Renoir, Eduard Gaertner, Adolph Menzel, Wilhelm Leibl, Carl Blechen, Anselm Feuerbach, Hans von Marées, Carl Schuch, Carl Gustav Carus, Edouard Manet şi mulţi alţii.
Ideea creării unui „sanctuar pentru artă și știință” în centrul Berlinului, între palatul orașului, catedrală și universitate, pleacă de la Friedrich Wilhelm al IV-lea. Ideea arhitecturală de bază a Vechii Galerie Naționale de astăzi – o clădire a unui templu cu un piedestal înalt, în stil antic – a venit chiar de la rege.
Planurile au fost ulterior specificate de studentul lui Schinkel Friedrich August Stüler, care proiectase anterior Noul Muzeu. După moartea sa, Johann Heinrich Strack, și el student al lui Schinkel, a finalizat muzeul.
Motivul construirii unei galerii naționale a fost donația bancherului și consulului Joachim Heinrich Wilhelm Wagener, care lăsase moștenire prin testament colecția sa cu lucrări de Caspar David Friedrich, Karl Friedrich Schinkel, școala de pictură din Düsseldorf și pictura istorică belgiană statului prusac. El a murit în 1861.
Wagener a dorit ca această colecție să fie prezentată publicului „într-o locație potrivită” și extinsă într-o galerie națională. Doar un an mai târziu, Stüler a fost desemnat să proiecteze o clădire potrivită. La 22 martie 1876, ziua de naștere a lui Kaiser Wilhelm I, Galeria Națională a fost deschisă oficial ca al treilea muzeu de pe insula Spree.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, casa a fost lovită în mod repetat de bombe și grav avariată. Colecția în sine a fost evacuată succesiv la începutul războiului și a fost mutată printre alte locuri în turnurile de adăpost din Berlin de la grădina zoologică și în Friedrichshain, iar mai târziu și în minele de sare și potasiu din Merkers și Grasleben.
Vechea Galerie Națională, redeschisă parţial în ‘49
După sfârșitul războiului, clădirea a fost din nou reutilizabilă provizoriu, redeschisă parțial în 1949. Un an mai târziu, după primul, al doilea etaj expozițional a fost din nou accesibil vizitatorilor.
În timpul împărțirii Germaniei, picturile din secolul al XIX-lea care au rămas în partea de vest a orașului ori s-au întors acolo și-au găsit o casă în alte clădiri, din 1968 în Noua Galerie Națională nou construită și din 1986 tot în Palatul Charlottenburg ca „Galeria a Romantismului”.
După căderea Zidului Berlinului, colecțiile îmbogăţite au fost reunite din nou și rearanjate: Vechea Galerie Națională prezintă operele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Noua Galerie Națională pe cele de secol XX.
În 1992, biroului de arhitectură HG Merz Berlin i s-a încredințat reconstrucția și modernizarea dotărilor tehnice ale Vechii Galerii Naționale. A fost închisă din 1998 până în 2001; la 2 decembrie 2001, la 125 de ani de la inaugurare, a fost redeschisă cu fast.
De văzut la Vechea Galerie Națională
Vechea Galerie Națională găzduiește cea mai mare colecție de lucrări de Caspar David Friedrich din lume. Restaurarea celor două lucrări cheie ale romantismului german a oferit noi perspective asupra creației lor. Privind „Monk by the sea” și „Abtei im Eichwald” precum și alte lucrări, elevii vor descoperi tehnicile de compoziție și pictură ale lui Friedrich. Intenția și modernitatea sa devin clare.
Un termen deja consacrat în artă datorită nenumăratelor abordări este Rückenfigur, folosit pentru a descrie o persoană văzută din spate, contemplând priveliștea. În cadrul colecției, artistul Caspar David Friedrich deține un număr impresionant de lucrări folosind această tehnică, printre care și „Two Men Contemplating the Moon”.
Expoziţia „Paul Gauguin – Why Are You Angry?” (până la 10 iulie).
Paul Gauguin a trăit în mare parte pe insula Tahiti din Marea Sudului din 1891 până la moartea sa. Noțiunile occidentale, coloniale de „exotism” și „erotism” caracterizează picturile lui Gauguin care au fost create în această perioadă.
Credit foto: smb.museum
