INTERVIU – Alex Baciu, despre capitala artei urbane din România: Patrimoniul nu poate fi protejat doar prin documente și clasificări

Ploieștiul este, neoficial, capitala artei urbane din România. Industrial prin excelență, dar și cu o importantă arhitectură veche lăsată să se piardă, orașul este de cinci ani scenă pentru artiști veniți din toate colțurile lumii care încearcă, prin diverse intervenții, să îl transforme.

Artistul vizual Alex Baciu, directorul artistic al anualei de artă urbană Artown Now, îndeamnă ca intervenția artistică să fie privită nu ca pe un strat de vopsea pus peste o problemă, ci ca pe un instrument de activare a spațiului și a comunității. Face apel la administrația locală, instituții de învățământ, administrații culturale, să discute, să pună pe hârtie un plan de imagine și de identitate urbană pentru Ploiești.

„Rolul unei anuale de artă este acela de a aduce o viziune artistică și un anumit standard de calitate, cât și educația estetică de care urgent avem nevoie, dar și o poezie vizuală în spațiul public”, spune el într-un interviu acordat Curatorial. „Faptul că o lucrare ocupă spațiul public nu înseamnă că ea trebuie să fie pe placul tuturor. Spațiul public este, prin definiție, un spațiu al negocierii și al diversității de opinii”.

Anuala de artă urbană Artown Now reunește, în perioada 18 septembrie – 4 octombrie, mai mult de 100 de artiști din țară și internaționali, care vor realiza 25 de murale și sculpturi, dar și 50 de alte intervenții stradale în întreg orașul. Evenimentul este caracterizat de murale, sculpturi, instalații urbane care vor transforma Ploieștiul, iar comunitatea este așteptată la ateliere și expoziții în Fabrica UZUC. Până la 12 septembrie, aceasta este muzeu, artiști din toate colțurile lumii transformând platforma industrială într-un șantier artistic deschis publicului.

În patru ediții, evenimentul a adus la Ploiești mai mult de 400 de artiști din 40 de țări, de pe șase continente, iar doar anul trecut a beneficiat de 15.000 de vizitatori. Un bilanț parțial al festivalului înseamnă 100 de murale realizate, două parcuri refăcute, mai mult de 350 de intervenții în spațiul public și 11.000 mp pictați. Harta muralelor poate fi explorată pe site-ul evenimentului.

După patru ediții și peste 100 de picturi murale realizate în Ploiești, ce s-a schimbat fundamental în felul în care locuitorii privesc orașul și spațiul public? Există un moment în care ați simțit că arta urbană a devenit mai mult decât o intervenție vizuală și a început să schimbe identitatea orașului? 

Alex Baciu: Pot sa mă întorc în timp, acum aproape 20 de ani, când desenam pereți, un act care nu era deloc bine văzut inclusiv de artiști. Cred că acel moment pentru mine a fost decisiv. Atunci mi-am dat seama ca dacă fac ceva împotriva mecanismului vizual obișnuit am parte de o reacție evidentă în acel moment. Acum, formele artistice s-au amestecat, există un alt discurs al orașelor, unde s-au inversat și împrumutat manierele artistice, cumva everything in all at once.

Ideea noastră a fost una în care locuitorii unui oraș să aibă parte de un tip de educație diferit. Cred mult în generațiile noi și mai ales că știm ce impact are orice tip de vizual în spațiul urban asupra celor mici, cum se raportează  în subconștient la ceea ce văd. Culoarea, imaginea, sound-ul, miscarea scenică, performance, scrisul sunt unelte care au creat societăți, culturi și stiluri iar noi, involuntar, suntem responsabili și participanți activi la crearea culturală a prezentului.

Ediția din acest an aduce mai mult de 100 de artiști, care vor realiza 25 de murale și sculpturi și aproximativ 50 de intervenții stradale. Cum e hotărât ce merită să rămână pe termen lung în oraș și ce tip de lucrări sunt potrivite pentru un anumit cartier, o anumită clădire sau o anumită comunitate?

Alex Baciu: An de an au fost cifre variabile în ceea ce privește numărul de artiști cât și numărul de lucrări. La fel cum viața, lumea, societatea sunt organice este destul de greu de împărțit numeric ceva organic, făcut de un artist. Creația este una în general spontană în raport cu orașul, drept pentru care se produce o dinamică organică imprevizibilă, lucru care îmi place foarte mult.

Cred că dacă vizitezi un oraș și vrei să-i vezi propriul prezent, poți să cauți un Muzeu de Artă Contemporană. Aici de fapt este cablarea imediată la discursul prezentului, actualitatea ideilor, problemele sociale, filozofii proprii și tot felul de concepte noi prin care tu, ca vizitator, aderi la societatea locului respectiv într-un mod concertat. Tocmai de aceea am simțit nevoia de a crea un muzeu temporar (CONtra) Temporary Museum pentru de a vedea lucrurile în actualitate și prin total altă dinamică cât și perspectivă.

Cum spuneam, totul este organic, dar pe o structură aplicată în diferite situații în funcție de zonă, cartier, spațiu, bloc. O lucrare considerată bună ar trebui sa aibă testul calității în timp, adică o durabilitate timeless. Compar deseori cu designul de mașină – cum unele modele devin vechi si rămân model învechit după doar câțiva ani și cum altele sunt valabile indiferent de perioadă. Cred că asta este ceva la care ar trebui să ne uităm prin comparație. Și până la urmă ce face un model sa devină învechit? Un model nou, nu? Aici se face declanșarea estetică prin care un obiect sau un model de mașină devine vechi, deci nu prin timp, ci prin alte modele noi.

Fabrica UZUC devine, câteva săptămâni, un muzeu temporar și un șantier artistic deschis publicului.
Ce v-a determinat să transformați un spațiu industrial într-un loc de întâlnire între artiști și comunitate și ce poveste vreți să spuneți despre patrimoniul industrial al Ploieștiului?

Alex Baciu: Cred că acest tip de spații semi părăsite, prin forma lor, imploră o ocupare involuntară de către noi, societatea civilă. La UZUC (Urban Zone of Unconventional Culture) se întâmplă printr-o mare intersecție de oameni, idei, artiști și comunități. În luna septembrie, fabrica devine un spațiu cu un statut de rezidențe artistice cu scopul de a defini, în același timp, ceea ce numim noi acest Muzeu Temporar, unde vezi artiști lucrând cu și în spațiu. Iar în același timp ai acces la un loc care, în mod normal, nu face parte din circuitul cultural al orașului.

De fapt, Anuala de Artă Urbană este construită în jurul a două mari capitole. Primul este partea de implementare, în care artiștii vin, lucrează și intervin direct asupra orașului și asupra unor spații alese în urma cercetării noastre. Al doilea este partea de expoziție în care deschidem aceste spații către public construind, credem noi, un context unic în care oamenii se pot întâlni, discuta idei, planuri etc. Mă bazez aici pe principiile localităților/ societăților, locul comun, biserica din sat,  birtul și o intersecție sau o piațetă, un loc unde au ocazia să se întâlnească să discute propriul lor prezent. Acest context a definit și format societățile până în prezent, evident, în mod scalat, un lucru care se întâmplă și astăzi unde luăm parte la această ciclicitate de responsabilitate.

UZUC este un loc cu o încărcătură extraordinară pentru Ploiești. Fabrica împlinește anul acesta 121 de ani și face parte din istorie industrială a orașului, iar noi vrem să punem acest loc, din nou, în relație cu orașul. Prin prezența artiștilor și a comunității apare și un reflex de gândire și de empatie față de patrimoniul arhitectural unde poate fi menținut, reinterpretat și chiar să-i fie prelungită existența prin noi forme de utilizare. În fond, cred că este și un strigăt către administrații, către proprietari, către cei care iau decizii, dar și către noi, cei care ocupăm și trăim în orașe. Patrimoniul nu poate fi protejat doar prin documente și clasificări.

Artown Now a adus artiști din mai mult de 40 de țări, de pe șase continente. Cum este făcută selecția?

Alex Baciu: Ne-am obișnuit cu două tipuri de abordare, când vine vorba despre artiști. Prima este cunoscutul open call cu jurizare, iar a doua este o selecție din partea noastră, pe care o facem către artiștii pe care îi considerăm potriviți pentru ediție. Sunt două direcții de selecție prin care am observat o diferență de rezultat. Credem că această combinație între cele două este ceva ce funcționează și o vom continua.

Cum reușiți să păstrați o identitate locală într-un festival care are, în același timp, o perspectivă internațională? 

Alex Baciu: Cred că identitatea de data asta s-a întors către Ploiești ca un bumerang, iar orașul pare că apreciază mai ales prin faptul că noi, de la început, ne-am dedicat vizibilității internaționale. Sunt multe puncte de luat în calcul. În primul rând, faci un eveniment într-un cadru care ne aparține, un drept comun, al nostru. În cazul ăsta, expunerea este cu atât mai mare încât trebuie prin curatorierea orașului să existe indici sociali, urbanistici și estetici. Uneori este complex procesul de negociere permanentă între ce vrem noi, ce vrea artistul și ce privește societatea. Acest triunghi solid de comunicare și de dorințe ar trebui să fie un reper continuu. Societatea este sensibilă și uneori devenim vulnerabili în fața ei, tocmai pentru că trebuie să luăm în calcul vocea, dar și nevoile prezente ale societății.

Ce trebuie să aibă o lucrare pentru a fi „a Ploieștiului”, chiar dacă artistul vine din cealaltă parte a lumii?

Alex Baciu: Nu trebuie să aibă nimic din ce credem că trebuie să aibă doar artistul, locul și conceptul său. Ce ne-a plăcut în general la artiști, mai ales la cei veniți din alte părți, de pe alte continente, este că există partea de documentare proprie bazată tot pe curiozitatea dată de locul nou. Pe când artiștii din țară aveau cu totul alt tip de abordare, curiozități și interese. Este evident că ne place spontaneitatea și cred că aici este un punct forte al nostru și ofertant pentru artiști, mai ales pentru cei cu intervenții. Pentru că au libertatea de a se reconfigura cu tipul de gândire specific și nu numai.

Ce înseamnă pentru un artist să participe la Artown Now?

Alex Baciu: La rândul meu, din perspectiva mea de practicant, cred că reduc totul la o experiență artistică pe care eu, personal, aș vrea să o am atunci când merg undeva să lucrez. Ne-am dori ca participarea la Artown Now să însemne pentru un artist o experiență relevantă în raport cu propriul parcurs. Să simtă că locul în care a fost invitat, contextul, dialogul cu orașul, comunitatea și ceilalți artiști îi oferă ceva special.

Artown Now este deja flagship cu o cotă și o formă de vizibilitate a prezentului pentru gândul, ideea și conceptul unui artist, unde construim un context în care artiștii să se întâlnească între ei. Un lucru mai important uneori decât lucrarea finală este acest schimb cultural dintre oameni. Așa devine relevant, tocmai prin această comunitate temporară pe care o creează.

Pentru mine, participarea la un astfel de eveniment trebuie să aibă și un anumit grad de aventură. Să ajungi într-un oraș pe care poate nu îl cunoști, să primești un spațiu, un context sau o poveste și să vezi ce poți face cu toate acestea. Acolo începe, de fapt, experiența artistică.

Până acum au fost făcute mai mult de 350 de intervenții în spațiul public și există aproximativ 11.000 de metri pătrați pictați. Cum măsurați succesul unui astfel de festival dincolo de cifre — prin reacțiile oamenilor, schimbarea unor zone, turism, educație, sentimentul de apartenență sau altceva?

Alex Baciu: Cred ca sentimentul de apartenență este cel mai bun lucru pe care noi am putea să-l facem și ne bucurăm de asta. Este cea mai mare realizare deoarece este bazată pe timp și încredere în urma unui proces continuu în care linia continuității este variabilă de caz la caz. Este un conglomerat de acțiuni, motive, rezultate, implicări. Consider că primii beneficiari sunt locuitorii orașului, de la care văd multă susținere și de multe ori o asumare voluntară a proiectului. Cred că ăsta e un indice de la care să începem. Apoi putem să vorbim despre dimensiunea expusă a celor cinci ediții, în care am încercat să ne poziționăm între cele două lumi – cea artistică pe plan internațional și cea comunitară, adică a locului.

15.000 de persoane au participat anul trecut, iar festivalul crește de la o ediție la alta. Cum vă raportați la riscul ca arta urbană să devină, paradoxal, un instrument de marketing urban sau de „cosmetizare” a unor zone care au probleme sociale și infrastructurale mai profunde?

Alex Baciu: Da, acest risc există și cred că ar fi greșit să spunem că arta urbană este automat imună la el. Cu cât un eveniment de genul crește și atrage mai mulți oameni, cu atât apare și tentația ca arta să fie folosită ca instrument de imagine, marketing urban, mai ales după perioada Covid, în care au fost niște transformări sau evoluții galopante în comunicare, artă, marketing și, mai ales, cred, prin statutul artistului.

Pentru noi, miza nu este să acoperim problemele orașului, ci să le facem mai vizibile și să deschidem un dialog în jurul lor. Un mural nu poate înlocui infrastructura, politicile publice sau investițiile sociale. Poate însă schimba felul în care privim un loc. Tema „Genius Loci” din 2025 a fost concentrată exact pe acest lucru – poate activa memoria unui cartier, poate aduce oamenii împreună și poate genera întrebări, idei despre ce vrem să facem mai departe cu aceste spații.

De aceea încercăm să privim intervenția artistică nu ca pe un strat de vopsea pus peste o problemă, ci ca pe un instrument de activare a spațiului și a comunității. Contează foarte mult unde intervenim, ce istorie are acel loc, cine îl folosește, ce relație există între lucrare și comunitate și cum se schimbă anumite aspecte după ce programul anualei se termină.

Faptul că anul trecut au participat aproximativ 15.000 de oameni și că acest concept crește de la o ediție la alta ne bucură, dar nu considerăm numărul de participanți unicul indicator al succesului. Pentru noi, succesul înseamnă și dacă reușim să construim o relație reală între artiști, locuitori, spațiul urban și apartenența activă a instituțiilor care au un anumit tip de responsabilitate asupra evenimentului.

Ce rol are comunitatea în procesul de selecție și realizare a lucrărilor? Există situații în care locuitorii unui cartier nu sunt de acord cu o intervenție artistică și, dacă da, cât de mult poate influența această reacție decizia artiștilor sau a echipei curatoriale?

Alex Baciu: Absolut și suntem total de acord. Ar fi  destul ciudat să faci ceva unde să fie tot timpul și toată lumea de acord. Ar însemna să nu mai ai reperul de a face ceva mai bine sau chiar să îți dispară acel standard al calității pe care ți l-ai propus. Desigur, comunitatea are un rol important în proces mai ales prin voluntarii activi, care iau parte și le mulțumim enorm pe calea asta.

Arta urbană nu poate funcționa dacă fiecare intervenție este decisă exclusiv prin votul comunității. Orice loc unde vrem sa activăm apare în urma unui overview asupra zonei întinse în timp și spațiu. Vrem ca spațiul sau muralul propus să fie valabil în timp și să coexiste cu următoarele generații și să devină un reper, așa cum și celelalte lucrări, în timp, deja au căpătat acest statut.

Fiind pasionat de urbanistică, caut un dialog real cu spațiul și locuitorii. Caut unghiuri, intru în starea locatarului blocului, a comunității. Vreau să înțeleg poveștile, istoria și particularitățile unui cartier, felul în care va fi folosit un spațiu și ce semnificație are pentru oamenii care locuiesc sau îl traversează.

Reacțiile comunității sunt importante și pot influența modul în care o lucrare este gândită sau realizată. Există și situații în care apar rezerve sau chiar opoziție față de o murală. Ca exemplu, ne-a fost clar, acum două ediții, că un paste up (hârtie lipită pe perete) pe un bloc de 4 etaje a fost mult prea puțin acceptat de comunitate. Drept dovadă el s-a și desprins de pe perete în scurt timp de la realizare, deși, paradoxal, lucrarea era rezultatul unui proces în care comunitatea fusese implicată direct. Aici răspunsul nostru a fost de a integra mai bine nevoile reale ale locului înlocuind muralul de pe strada Padina nr. 2. Autoarea lucrării murale, Katie Green, este o artistă din Canada care a venit cred pentru prima dată în România, interesată de rădăcinile ei, provenind dintr-o familie de ardeleni plecați la începutul  secolului trecut. Muralul ei avea un context industrial clar al orașului, unde un voluntar Artown a fost parte din subiectul ei în fotografie – purta o mască tip papier mache creată în urma unui  workshop în Fabrica Uzuc. Nouă ne-a plăcut foarte mult muralul, dar este posibil să nu fi avut o comunicare clară a conceptului lui sau oamenii să nu fie pregătiți pentru o imagine care nu ținea de estetic ci foarte multă încărcătură, emoție, mister.
Ascultăm orașul, simțim, calculăm, apoi luăm o decizie pentru rezultatul artistic.

În același timp, credem că rolul unei Anuale de Artă este acela de a aduce o viziune artistică și un anumit standard de calitate, cât și educația estetică de care urgent avem nevoie, dar și o poezie vizuală în spațiul public. Un „ceva”, în care fiecare să se identifice. Nu vrem ca lucrările să fie un rezultat la ceea ce este deja familiar sau să fie un reflex comun pentru societate. Arta are și rolul de a provoca, de a propune perspective noi și deseori de a produce discuții.

Ploieștiul are o istorie industrială puternică, dar și imaginea unui oraș care încă își caută o nouă identitate. Poate arta urbană să contribuie real la această reconstrucție identitară sau există riscul să fie construită o imagine spectaculoasă peste probleme care rămân nerezolvate?

Alex Baciu: Ar fi mult spus să credem că prin picturi murale sau intervenții artistice putem rezolva problemele unui oraș. Rolul nostru este, mai degrabă, să contribuim la existența unui discurs vizual care să se atașeze la narațiunea deja existentă a orașului. Identitatea unui oraș se construiește și se câștigă în timp, în mod participativ, de către comunitate. Nu cred că poate fi inventată peste noapte și nici nu cred că poate fi rezolvată printr-o serie de imagini catchy. Tocmai de aceea, cred că este important ca autoritățile să privească acest proces pe termen lung și să existe o viziune comună între toate instituțiile implicate. Mi-ar plăcea să văd toate aceste instituții de învățământ, administrații culturale, la aceeași masă. Să discute, să pună pe hârtie un plan de imagine și de identitate urbană, un proces comun și coerent. Poate mă aude cineva. Și, până la urmă, cred că într-un astfel de proces este nevoie de apartenență, de credință în ceea ce faci și, mai ales, de un strop de imaginație și emoție pentru ceea ce vrei să construiești.

După patru ediții, ce ați învățat despre relația dintre artă și administrația locală? Câtă libertate trebuie să aibă un festival de artă urbană pentru a putea fi critic, incomod sau chiar contestatar și unde se termină această libertate atunci când lucrările ocupă spațiul public?

Alex Baciu: După patru ediții, cred că relația cu administrația locală trebuie privită ca un parteneriat, unde fiecare își păstrează foarte clar rolul. De la început am privit Ploieștiul din două mari perspective – una este orașul în raport cu locuitori, dinamică locală, iar alta este orașul Ploiești în raport cu vizibilitatea lui națională și internațională. În ambele situații, orașul trebuie privit și ca o carte de vizită.

Cred că suntem norocoși, din perspectiva relației cu administrația locală, pentru că, încă de la început, dorința noastră de a face Artown a venit și dintr-o nevoie clară pe care am simțit-o în oraș: nevoia să se întâmple ceva vizibil în direcția artistic-urbană, având de la început, un teren comun pe care am putut construi.

În același timp, un festival sau o anuală de artă urbană nu poate fi relevantă dacă își pierde capacitatea de a pune întrebări. Uneori, arta trebuie să aibă răspunsuri incomode, să arate lucruri pe care preferăm să nu le vedem. Libertatea artistică trebuie să fie cât mai largă, atât timp cât vorbim despre un demers artistic asumat și responsabil. Faptul că o lucrare ocupă spațiul public nu înseamnă că ea trebuie să fie pe placul tuturor. Spațiul public este, prin definiție, un spațiu al negocierii și al diversității de opinii. Un spațiu liber și limita cred că apar acolo unde intervenția artistică de orice tip afectează drepturile celorlalți și încalcă un cadru legal. Pentru noi, important este să existe această tensiune sănătoasă, constructivă între libertatea artistului, responsabilitatea curatorului, nevoile comunității și responsabilitatea administrației.

Dacă peste zece ani Ploieștiul ar avea sute de intervenții artistice și Artown Now ar fi devenit un reper internațional, ce ați vrea să spună acel oraș despre el însuși prin arta de pe străzi? Care este, de fapt, transformarea pe care încercați să o produceți prin acest festival?

Alex Baciu: Dacă peste zece ani Ploieștiul ar avea un număr considerabil de intervenții artistice, el ar avea o arhivă vizuală a transformării orașului. Iar începând de anul trecut, am mutat această arhivă într-un catalog emis anual pe care îl putem găsi deja în diferite spații culturale din țară și biblioteci. Astfel, poți traversa Ploieștiul și să descoperi arhitectura prin intervențiile artistice și să citești prin lucrările din spațiul public fragmente ale multiplelor prezenturi ai anilor trecuți.

Artown Now poartă o haină de Anuală de Artă Urbană de doi ani și vrem să-i consolidăm cât mai mult validarea artistică prin ceea ce facem, gândim și cum vedem și aplicăm nevoile în spațiul urban. Ploieștiul are o identitate foarte puternică pe plan industrial, iar pe partea culturală cred că încă nu este suficient spusă și asumată. Este un oraș cu o arhitectură dispărută în trista perioadă comunistă, cu o memorie urbană care merită să fie redescoperite. Pentru noi, tocmai aceste două componente, cea industrială cât și cea arhitecturală, pot deveni una dintre marile lui forțe culturale. Faptul că putem transforma temporar un spațiu precum Fabrica UZUC, un reper puternic al lumii industriale naționale într-un muzeu (CONtra)Temporar al artei contemporane urbane și nu numai, este un exemplu foarte bun despre direcția în  tandem cu care credem că merge orașul. Mi-ar plăcea ca peste zece ani să nu mai fie nevoie să explicăm de ce Ploieștiul este interesant cultural. Să existe o infrastructură culturală și o energie creativă suficient de puternice încât artiștii, curatorii, cercetătorii și publicul să vină la Ploiești tocmai pentru ceea ce se întâmplă în oraș. Iar da, Capitala Europeană a Culturii este un vis în care credem, dar e un proiect pentru care sunt foarte multe lucruri de făcut, pentru care e nevoie de o viziune comună, asumare și multă responsabilitate în decizii pe termen lung, atunci cred că Artown Now și-a îndeplinit misiunea.