PORTRET- Paula Rego, artista inspirată de basme care a doborât tabuurile legate de feminitate

Paula Rego, născută la Lisabona, este revendicată şi de cultura britanică şi a fost clasificată de BBC, anul trecut, ca „artista care a ajutat la schimbarea lumii”.

Lucrările ei sunt deseori nişte basme distopice, care vorbesc despre lumea furiei, durerii şi a revoltei. Angajată în lupta de emancipare a femeilor, Paula Rego este una dintre vocile-reper ale artei feminine.

Toţi artiştii sunt curajoşi

Paula Rego s-a născut în 1935, la Lisabona, la trei ani după ce dictatorul António de Oliveira Salazar a preluat puterea ţării. Părinţii ei au plecat o perioadă în Marea Britanie, pentru ca tatăl să îşi completeze studiile. La întoarcerea din Regatul Unit, el a devenit un opozant al regimului din Portugalia, lucru care a impresionat-o pe tânăra Paula, care a căpătat o sensibiltate faţă de violenţă şi nedreptate, mai ales când victimele erau femei. Regimul lui Salazar, cu poliţia secretă, interogatorii şi încarcerări fără proces, a sădit în artistă anxietatea şi furia care i-au ghidat opera.

De altfel, ea spunea: „Ai nevoie de curaj pentru fiecare tablou. Toţi artiştii sunt curajoşi”. La doar 15 ani, a pictat „Interogatoriul”, o ilustrare a torturii. Zece ani mai târziu, când încă locuia în ţara cu regim totalitar, l-a ilustrat pe Salazar vomintându-şi patria. Este citată de BBC spunând că nu s-a gândit niciodată la frică sau la faptul că este curajoasă în mod excepţional.

Mutarea la Londra şi expansiunea universului feminin

La vârsta de 19 ani, în timp ce studia la The Slade School of Art din Londra, l-a cunoscut pe artistul Victor Willing, cu care a început o relaţie furtunoasă. Iubitul ei era căsătorit şi chiar şi când Rego a rămas însărcinată, ezita să divorţeze. Într-un final, cei doi s-au căsătorit şi au avut trei copii. Au locuit întâi în Ericeira, în Portugalia, apoi s-au mutat la Londra, în 1976.

Mariajul lor a fost marcat de diverse aventuri, de ambele părţi şi a fost o experienţă care pendula între cruzime şi iubire, de multe ori ilustrată în opera lui Rego.

O influenţă foarte importantă asupra operei artistei a avut-o feminismul, încă de la citirea cărţii considerate „biblia” acestei mişcări, „Al doilea sex”, de Simone de Beauvoir. Când a expus la Tate Britain, directorul de atunci al instituţiei de cultură a spus, în catalog, că Rego a „revoluţionat modul în care poveştile şi vieţile femeilor sunt ilustrate”.

De altfel, artista spunea deseori că încearcă, prin opera ei, să facă dreptate femeilor, măcar simbolic. În 1998, după ce referendumul privind legalizarea avortului a eşuat în Portugalia, a realizat o serie de pasteluri tulburătoare, în care teama şi durerea femeilor erau teme principale.

Picturile au avut un impact atât de mare, încât au influenţat o campanie publică pentru un al doilea referendum, în 2007, în urmă căruia procedura a devenit legală.

Dar acesta nu a fost singurul subiect abordat de ea privind drepturile omului. Un impact deosebit a avut tripticul „Human Cargo” (2007 – 2008), care trăgea un semnal de alarmă privind traficul cu fiinţe umane.

Artă infuzată în universul poveştilor

Universul poveştilor, fie că este vorba de basme clasice, precum „Peter Pan” sau naraţiuni mai moderne, ca „Jane Eyre” a fost mereu inspiraţie pentru pânzele sale. Dar influenţa nu s-a oprit doar la Jonathan Swift sau Fraţii Grimm, ci a fost completată de cea adusă de maeştrii picturii precum Francisco Goya şi Diego Velázquez.

Inspiraţia nu a venit doar de la poveştile pe care le adora, ci şi din propria viaţă. Pictura „Familia”, realizată în 1988, când soţul ei a murit după ce a suferit ani de zile de scleroză multiplă, este tulburătoare: într-un interior casnic, o fată şi o femeie se chinuiesc să îmbrace un bărbat.

După moartea soţului său, Rego a refuzat să se recăsătorească. La şase ani după ce a devenit văduvă, artista a realizat seria pentru care este cunoscută cel mai bine: „Dog Women”. Prin intermediul acestor opere, a mărturisit ea, s-a simţit alături de soţul ei şi a ilustat natura perpetuă a suferinţei.

Recunoscută atât în Portugalia, cât şi în Regatul Unit

În 2010, a fost decorată de Regina Marii Britanii, devenind a patra pictoriţă care a primit titlul „Dame”.

Cu şase ani înainte, a fost decorată de preşedintele Portugaliei. Are titlul onorific de doctot în litere acordat de mai multe universităţi britanice. De asemenea, o dovadă a notorietăţii sale a fost şi faptul că a fost aleasă, în 2005, să creeze o serie de timbre dedicată romanului „Jane Eyre”.

Anul trecut, Tate Britain a găzduit „cea mai amplă expoziţie retrospectivă” a operelor lui Rego. De altfel, evenimentul îşi propunea să cuprindă nu doar peste 100 de lucrări, ci şi spiritul profund personal al operelor sale, în Londra, care i-a fost mult timp casă. Artista a murit pe 8 iunie 2022.

Lucrările ei pot fi admirate şi la Museu Coleção Berardo, în oraşul natal al artistei.

Citiți și City Break Art – Lisabona

Credit foto: Tate Britain