Catherine Webb, de la Yale la artist-in-residence în București: ”Viața este cel mai bun profesor al meu”

Artista americană Catherine Webb, absolventă a Universității Yale cu specializări în Pictură și Justiție ecologică, a petrecut o lună în România, într-o rezidență la București, dar vizitând și Suceava, Iași și Cluj-Napoca, cunoscând oameni și văzând locuri care au inspirat-o și care au fost transpuse în mai multe lucrări.

Webb – cu origini scoțiene și Cherokee – explorează teme legate de natură, intimitate și de condiția umană și rezidența artistică de la Fundația pentru Artă, Natură și Societate din București a fost pentru ea o experiență „incredibilă”, după cum mărturisește într-un interviu pentru Curatorial.

Aici, a locuit și a lucrat într-o galerie însoțită de lucrările unei expoziții – s-a exprimat artistic înconjurată de pânze ale lui Constantin Piliuță, artist pe care îl admiră pentru „subiectele expresive”. Tinerii creatori pe care i-a întâlnit au impresionat-o de asemenea, mai ales prin pasiunea pe care o arată.

La rândul ei, pasiunea pentru artă a crescut de la desen, pe care l-a descoperit în copilărie, ajungând să fie un stil de viață. A studiat în State, dar și în străinătate, inclusiv un an la Florența, iar primii profesori au fost cei care și-au pus amprenta pe modul ei de lucru. Dacă pictura este mediul în care evadează, justiția ecologică este cea care aduce echilibrul cu realitatea înconjurătoare, spune artista.
Temele recurente ale creației ei sunt plantele, umbrele, mișcarea luminii, ferestrele, oamenii, apa.

Influențată de artiști ca Henri Matisse, Joan Mitchell, Caravaggio, Lucian Freud și Giorgio Morandi, ea nu este interesată de tendințe și, în general, „nu sunt un mare fan al artei contemporane”.
Pentru ea, realizarea unei picturi poate avea un sens matern, în sensul că lucrările, odată terminate, „îmi sunt dragi ca niște copilași”. În această idee, lucrând la București s-a reprezentat însărcinată, ca o metaforă a creșterii sale artistice.

Catherine Webb (n. 2000) a crescut în sudul Californiei și este de câțiva ani stabilită în New York.
A deschis prima expoziție personală în New Haven cu o lună înainte de absolvire, în 2023, apoi și-a prezentat picturile în expoziții colective și solo în Brooklyn și Manhattan, reprezentându-se singură.
A mai fost artist în rezidență în SUA, în Portugalia, Franța și Italia.

Lucrările în ulei realizate în studioul de la București au fost prezentate sub titlul „Sight Is Just One Sense”, la sediul Fundației pentru Artă, Natură și Societate, la jumătatea lunii iulie.

Ce te-a atras inițial către artă?

Catherine Webb: Desenul a fost primul lucru care m-a făcut să stau liniștită când eram copil, așa că am fost încurajată să creez artă încă de la o vârstă fragedă. Mai târziu, în școala primară, am intrat în contact cu istoria artei într-o secțiune numită „maeștrii artei”, unde realizam și noi lucrări în stilul acelei mișcări sau al acelui artist. Era întotdeauna momentul meu preferat al săptămânii.

Privind înapoi, ce aspecte ale educației tale continuă să-ți influențeze practica artistică?

Catherine Webb: Am avut mare noroc cu profesorii și mentorii pe care i-am avut. Persoana care m-a învățat pictura în ulei era foarte strictă în ceea ce privește amestecarea și asortarea culorilor. Încă îmi aranjez paleta de culori exact așa cum m-a învățat el. Am studiat în străinătate, la Florența, în 2019, și am învățat să-mi prepar propriile vopsele în ulei din pigmenți brute, ceea ce m-a uimit cu adevărat. De atunci, am devenit o adevărată pasionată când vine vorba despre materiale și conservarea picturilor.

De asemenea, sunt foarte pasionată de justiția ecologică, iar această activitate îmi menține echilibrul, deoarece mă face să mă gândesc la lumea reală, nu doar la cea interioară, și la modul în care vreau să fac lumea un loc mai bun.

Cum ți-ai descrie stilul artistic cuiva care îți vede lucrările pentru prima dată?

Catherine Webb: Picturile mele sunt texturate și destul de colorate, cu o atenție deosebită acordată luminii. Lucrez în principal cu spatula, ceea ce îmi permite să am o relație foarte directă între amestecarea culorilor și aplicarea vopselei.

Acesta nu este primul tău program de rezidență artistică. Cum ai decis să vii la București și cum a fost întreaga experiență?

Catherine Webb: Am venit la București după ce am luat legătura cu Fundația pentru Artă, Natură și Societate. Întreaga experiență a fost incredibilă. Românii sunt foarte ospitalieri și generoși cu timpul lor. Mi-a făcut plăcere să cunosc tineri artiști din toată România, care sunt foarte pasionați de munca lor.

Ce aspecte ale culturii, istoriei sau peisajului românesc, ce artiști te-au impresionat cel mai mult?

Catherine Webb: Vizita la Mănăstirea Voroneț m-a inspirat foarte mult. M-am gândit la faptul că s-a decis să nu se restaureze fațada clădirii, care a fost cea mai afectată de vânt și ploaie. Părțile erodate de intemperii, nerestaurate, sunt frumoase și încep să semene cu compoziții abstracte. Mi-au plăcut foarte mult lucrurile vechi pe care le-am văzut, pentru că sunt atât de diferite de ceea ce văd în SUA.

În plus, cât timp am locuit la galeria din București, am fost înconjurată de picturile lui Constantin Piliuță. Paleta de culori limitată, dar subiectele expresive m-au captivat cu adevărat.

Ai adus un proiect nou în rezidență sau ai continuat să lucrezi la ceva ce dezvoltai deja? Cum a evoluat pe parcurs?

Catherine Webb: La această rezidență nu am venit cu vreun proiect și am fost foarte deschisă față de modul în care programul urma să evolueze. După ce am petrecut ceva timp planificând și vizualizând, am decis că cel mai ambițios proiect posibil în perioada scurtă petrecută în atelierul din București ar fi două portrete de dimensiuni medii — unul realizat după model și un autoportret. Portretul este subiectul cu care mă simt cel mai confortabil, dar îmi permite și să experimentez. De exemplu, prin culoare sau compoziție.

Câte lucrări ai creat aici? Ce le diferențiază de lucrările tale anterioare?

Catherine Webb: Am realizat trei picturi de mici dimensiuni în timpul fiecăreia dintre excursiile mele de weekend la Suceava, Iași și Cluj. Deși realizarea unor mici studii a făcut întotdeauna parte din practica mea, nu am făcut-o vreodată într-un mod atât de intenționat și de sistematic, ca mijloc de a-mi consemna experiențele. Pictura mă ajută să mă simt prezentă într-un loc, iar în cazul acestor mici studii m-am simțit foarte conectată la subiectele pe care le-am ales.

Cele două portrete de dimensiuni medii pe care le-am realizat la București sunt destul de diferite. Prima pictură, un portret realizat după model, este executată în stilul meu caracteristic. Cu toate acestea, m-am provocat să finalizez complet compoziția prin suprapunerea straturilor de culoare, în loc să sugerez spațiul și perspectiva prin desenul de contur. Cealaltă este un autoportret. În loc să pictez cu șpaclul, în stilul meu, am încercat o abordare mai reductivă. Am combinat un autoportret realizat prin desen liniar cu o pictură abstractă, apoi am șters vopseaua și straturile până când am fost mulțumită de rezultat. Mă gândeam la cât de frumoase sunt unele picturi „neterminate” din istoria artei, în special cele ale marilor maeștri, precum și la frumoasa patină a Mănăstirii Voroneț. Am făcut și un salt conceptual — m-am reprezentat pe mine însămi însărcinată, dar ca o metaforă a creșterii mele artistice. Mă gândeam și la felul în care realizarea unei picturi poate avea pentru mine un element matern, în sensul că picturile, odată terminate, îmi sunt dragi ca niște copilași.

Cum arată o zi obișnuită pentru tine în cadrul unei rezidențe?

Catherine Webb: De obicei, mă trezesc devreme și, imediat, ies la o plimbare. În timp ce merg, ascult cărți, adesea despre istoria artei. Apoi scriu puțin și dezvolt câteva idei artistice. După aceea, mă apuc de lucru. La începutul rezidenței, merg la magazinele de materiale artistice și schițez foarte mult. Mai târziu, în cadrul rezidenței, pictez și amestec culori.

Ce crezi că pot învăța artiștii americani din rezidențele internaționale?

Catherine Webb: Sunt atât de multe lucruri. Cred că oricine, în orice circumstanță, se poate dezvolta trăind într-un loc diferit, chiar și pentru scurt timp, pentru a experimenta o cultură diferită, a învăța puțin din limbă, a încerca mâncăruri locale și a înțelege istorii diferite.

Ce îți rămâne din această experiență, dincolo de lucrările pe care le-ai creat?

Catherine Webb: Oamenii pe care i-am cunoscut.

Te-ai întoarce în România? Dacă da, pentru ce fel de proiect?

Catherine Webb: Mi-ar plăcea din toată inima să mă întorc în România. Nu am nicio idee ce fel de proiect ar fi, dar în cursul anului viitor mă voi gândi mai mult la ce ar fi posibil.

Cum crezi că această rezidență îți va influența munca, odată revenită la New York?

Catherine Webb: Sunt entuziasmată să continui să gândesc critic despre crearea unor lucrări care nu sunt doar frumoase, ci au și semnificații mai profunde și intenții complexe.

Ce obiective ai pentru următorii cinci ani ai carierei tale artistice?

Catherine Webb: Să lucrez cât mai mult posibil și să mă provoc să experimentez din punct de vedere conceptual. În plus, aș dori să călătoresc mai mult, poate îndreptându-mă mai spre est sau spre sud. Poate că voi urma un masterat în arte plastice, dar nu mă grăbesc și consider că viața este cel mai bun profesor al meu.