Cum a devenit „avangarda” termen artistic

Termenul „avangardă”, care a migrat din terminologia militară, descrie o artă care respinge fundamental valorile stabilite de societate pentru a explora teritorii necunoscute.

Adesea considerate doar provocatoare și controversate la vremea lor, mișcările, artiștii și operele de artă au ajuns, retrospectiv, să fie considerate revoluționare, pietre de hotar în dezvoltarea artei așa cum o cunoaștem.

„Avangardă” vine din limba franceză. Inițial, făcea referire la avangarda unei armate – grup care cerceta ceea ce se afla în față. Ulterior, a devenit o metaforă militară aplicabilă artei.

Utilizarea inițială a termenului în domeniul artelor îi este atribuită teoreticianului Henri de Saint-Simon (secolul al XIX-lea), precursor al socialismului utopic. El a scris: „Noi, artiștii, vă vom servi drept avangardă, puterea artelor este cea mai directă: când vrem să răspândim idei noi, le inscripționăm pe marmură sau pe pânză. Ce destin magnific pentru arte să exercite o putere pozitivă asupra societății”.

În opinia lui, oamenii de știință, industriașii și artiștii se aflau în avangardă, deschizând noi ere de gândire și cultură.

Realism, suprarealism și futurism

Avangardismul în artă însemna întruchiparea progresismului estetic și a celui social. Gustave Courbet, care a condus mișcarea subversivă a realismului după Revoluția franceză din 1848, credea că artiștii radicali trebuia să existe în contradicție cu clasa conducătoare, atât din punct de vedere ideologic, cât și prin practica lor artistică. Realismul a respins noțiunea de subiect exotic și bombastic în artă, căutând în schimb să descrie cu veridicitate scene cotidiene și oameni obișnuiți. În lumea lui Courbet nu era loc pentru idealuri și emoții romantice.

Alte mișcări artistice de avangardă au promovat în egală măsură agende sociale, cum ar fi manifestele antimilitariste și antinaționaliste ale suprarealismului lui André Breton după Primul Război Mondial, exprimate prin artă care surprindea subconștientul și oniricul.

Futurismul poetului italian Filippo Tommaso Marinetti a căutat să capteze energia și dinamismul noii lumi prin intermediul artei, angajându-se să „elibereze Italia de nenumăratele ei muzee care o acoperă ca nenumărate cimitire”. Manifestul lui a celebrat frumusețea vitezei, proclamând că o mașină de curse este mai frumoasă decât orice statuie antică ce adună praful.

Deși astfel de mișcări structurate sunt mai puțin frecvente în contemporan, termenul „avangardă” continuă să se aplice artelor care provoacă spiritul vremii prin formă, concept sau ambele.

Foto: vedere din expoziția „Victor Brauner: invenții și magie”, găzduită în 2023 de Muzeul Național de Artă Timișoara (c) curatorial.ro