Femei în artă – Louise Bourgeois și creația bazată pe experiențe de viață
Louise Bourgeois, cu o carieră care se întinde pe parcursul a opt decenii, din anii 1930 până în 2010, este una dintre marile figuri ale artei moderne și contemporane. Ea este cunoscută mai ales pentru sculpturile și instalațiile de mari dimensiuni inspirate din propriile amintiri și experiențe.
„Îmi place să fiu o casă de sticlă. Nu există vreo mască în munca mea”, spunea artista.
Născută la Paris în 1911, Louise Bourgeois a fost crescută de părinți care conduceau o afacere de restaurare a tapiseriilor. Talentată, a ajutat și ea în atelier, desenând elementele care lipseau din scenele reprezentate pe tapiserii. În acea perioadă, tatăl ei a avut o relație cu Sadie Gordon Richmond, profesoara engleză care locuia în casa familiei. Această trădare tulburătoare și, în cele din urmă, definitorie a rămas o amintire vie pentru Bourgeois pentru tot restul vieții sale. Mai târziu, ea a studiat matematica înainte de a se îndrepta către artă. La Paris, l-a întâlnit pe Robert Goldwater, un istoric de artă american, cu care s-a căsătorit și s-a mutat la New York în 1938. Cuplul a crescut trei fii.
Traumele din copilărie, abandonul, forțele contradictorii și păianjenul au fost temele principale ale creației ei.
© foto: MoMA
De la pictură la sculptură
Bourgeois s-a axat inițial pe pictură și gravură, trecând la sculptură abia la sfârșitul anilor 1940. Cu toate acestea, până în anii 1950 și la începutul anilor 1960, există lacune în producția sa, deoarece s-a cufundat în psihanaliză.
În 1964, pentru o expoziție după o lungă pauză, Louise Bourgeois a prezentat sculpturi ciudate din ipsos, cu forme organice, care contrastau în mod dramatic cu piesele totemice din lemn pe care le expusese anterior. Alternanța între forme, materiale și scară și trecerea de la figurație la abstracție a devenit o parte fundamentală a viziunii ei, chiar dacă a sondat continuu aceleași teme: singurătatea, gelozia, furia și frica.
Această abordare a găsit puțini susținători în anii în care problemele formale dominau gândirea lumii artei. Dar, în ’70 și ’80, accentul s-a mutat pe examinarea diferitelor tipuri de imagini și conținuturi.
Louise Bourgeois, „Articulated Lair”, 1986, © foto: MoMA
Cel mai de succes subiect
În 1982, la vârsta de 70 de ani, Bourgeois a ajuns în centrul atenției cu o retrospectivă la Muzeul de Artă Modernă. După aceea, încrezătoare, a mers înainte, creând păianjeni monumentali, „Celule” de mărimea unei camere, figuri evocatoare care atârnau adesea de cabluri, și o serie de lucrări textile create din hainele ei vechi. Într-un film realizat în 2008 despre viața ei, „Louise Bourgeois: The Spider, The Mistress and The Tangerine”, Bourgeois a descris aceste sculpturi ca fiind „cel mai de succes subiect al său”. Ea folosea păianjenul, deopotrivă prădător (o amenințare sinistră) și protector (un reparator harnic), pentru a simboliza figura mamei. În tot acest timp, a făcut în mod constant desene pe hârtie și a revenit la gravură.
Louise Bourgeoise, „Maman”
Lucrări din seria „Spiders” a lui Bourgeois sunt expuse în multe dintre cele mai importante muzee din lume, printre care Muzeul Guggenheim din Bilbao, Galeria Națională a Canadei din Ottawa, Dia:Beacon din New York și Tate Modern din Londra. În plus, un păianjen creat de ea în 1996 ar putea stabili mai multe recorduri de licitație, pe 18 mai 2023, la Sotheby’s din New York.
Arta a fost instrumentul ei de supraviețuire; a fost un exorcism. După cum spunea: „Arta este o garanție a sănătății mintale”.
Louise Bourgeois a murit la New York, în 2010, la vârsta de 98 de ani.
Credit fotografie principală © Robert Mapplethorpe Foundation / Tate
