Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
Nouă „falsuri” de Van Gogh care s-au dovedit a fi adevărate

Nouă „falsuri” de Van Gogh care s-au dovedit a fi adevărate

Mai multe tablouri de Vincent van Gogh, unul dintre cei mai faimoși pictori ai lumii, catalogate drept falsuri au fost dovedite ca fiind originale în ultimii ani. „Self-portrait” din 1889 de la Muzeul Național din Oslo este doar un exemplu. În urmă cu un an, Muzeul „Van Gogh” din Amsterdam a anunțat că o cercetare care a durat cinci ani a concluzionat că pictura din capitala norvegiană este singura cunoscută realizată de artist în perioada atacului psihotic – ceea ce spune multe despre suferința sa.

O schimbare foarte importantă, dar aproape neobservată, a avut loc în studiile Van Gogh. Până recent, opera artistului a fost redusă din punct de vedere al numărului de tablouri existente, dar acum a fost extinsă.

În 1997, cel puțin 45 de tablouri Van Gogh puteau fi falsuri

Problema falsurilor Van Gogh a fost adusă în atenție de The Art Newspaper în 1997, când a dezvăluit că „cel puțin 45 de tablouri Van Gogh ar putea fi falsuri”.

Acest lucru s-a bazat pe concluziile lui Jan Hulsker, autor al unui catalog revizuit al operei artistului, care a ridicat semne de întrebare cu privire la lucrări pe care le-a inclus în prima ediție a volumului „The Complete Van Gogh” din 1980. Între sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, zeci de lucrări au început să fie serios puse la îndoială, poziție împărtățită și de unele dintre marile muzee.

În prezent, un număr seminificativ de lucrări cu semnătură incertă au fost acceptate din nou. Motivul principal al schimbării îl reprezintă studiul sistematic al picturilor și desenelor de către specialiștii de la Muzeul „Van Gogh”.

Până atunci, problemele de atribuire tindeau să fie în sarcina experților individuali, care deseori formulau judecăți bazate pe cunoaștere. Muzeul are curatori și cercetători experimentați, arhive și documentație și conservatori calificați, cu echipamente științifice de ultimă generație.

Există paralele fascinante cu opera celuilalt mare artist olandez: Rembrandt. În primii ani ai secolului XX, numărul de tablouri de Rembrandt acceptate a crescut constant, Abraham Bredius înregistrând 624 de tablouri în catalogul său din 1937.

Rembrandt Research Project, înființat în 1968, a avut o viziune mult mai restrictivă, echipa crezând că numărul adevărat era mai aproape de 250 de lucrări autentice. Încă o dată, balanța s-a înclinat și specialistul Ernst van de Wetering a reapreciat 70 de picturi care au fost respinse anterior proiectului de cercetare.

Care sunt noile reatribuiri adăugate operei lui Van Gogh în ultimii 10 ani?

vase with poppies

Vase with Poppies

Vase of Poppies (1886) de la Wadsworth Atheneum Museum of Art din Hartford, Connecticut, a fost autentificat în martie 2019, după ce a fost ținut în deposit timp de 30 de ani. Analizând pânza, stratul de vopsea, pigmenții și stilul, specialiștii de la Muzeul din Amsterdam cred că tabloul a fost pictat de Van Gogh la Paris. Razele X au dezvăluit că sub suprafața vopselei se află o imagine ascunsă a unui portret, sugerând că artistul a refolosit pânza pentru a economisi bani.

Vase with Carnations (vara lui 1886), aflat la Detroit Institute of Arts, a fost autentificat drept un Van Gogh. În 2010, pictura a fost inclusă în expoziția muzeului „Fakes, Forgeries and Mysteries”, cu un statut incert și pictată de artist în 1886 sau de un imitator înainte de 1920. În urmă cu câțiva ani, tabloul a fost examinat de Muzeul „Van Gogh” care i-a confirmat autenticitatea. Pictura fusese lăsată moștenire muzeului în 1990 pentru o eventuală revânzare, dar în august 2019 a fost inclusă în colecție formal – așa că nu există planuri de a fi scoasă pe piață.

„Still life with Meadow Flowers and Roses” (1886-87), de la Kröller-Müller Museum din Otterlo, a fost retrogradată în catalogul de colecție din 2003 drept „atribuit anterior lui Van Gogh”. Cercetări realizate de Muzeul „Van Gogh” au dus la acceptarea acesteia ca autentică, din nou în 2012. O parte din dovezile pentru reatribuire au constat în analize cu raze X a unei alte imagini de dedesubt, ce fusese pictată atunci când pânza a fost reutilizată. Van Gogh a pictat inițial o scenă cu un cuplu de modele ce se luptă.

Still Life with Fruit and Chestnuts (toamna lui 1886), de la Fine Arts Museum din San Francisco, a fost exclus din catalogul Van Gogh de Jacob-Baart de la Faille și Hulsker. În mare parte din anii 1980, tabloul a fost neexpus, considerat fals. Dar cercetările Muzeului „Van Gogh” din 2019 au dus la autentificarea lucrării, dezvăluind că și ea fusese pictată peste o lucrare anterioară, un portret.

Îndoieli cu privire la reprezentarea personajelor

de molen le blute fin

De Molen le Blute-Fin

The Blute-Fin Mill (toamna lui 1886), care înfățișează un colț de Montmartre, a fost considerat fals și exclus din catalog de experții De la Faille și Hulsker. Motivul principal: faptul că existau îndoieli privind reprezentarea stângace a oamenilor de pe scări. Pictura a fost achiziționată în 1975 pentru Museum de Fundatie din orașul Zwolle, estul Olandei. Examinarea de către Muzeul „Van Gogh” în 2010 a confirmat că aparține artistului olandez.

Still Life with Mackerels and Tomatoes (1886), încă abandonat, dar ar putea fi autentificat drept Van Gogh. Aparține colecției lui Oskar Reinhart „Am Römerholz” din Winterthur, în afara orașului Zurich, cândva proprietate privată,  dar acum deschisă publicului. Pictura a fost retrogradată de Roland Dorn, specialist în opera lui Van Gogh, în catalogul academic al colecției din 2003, care a descris-o drept „un adevărat fals”. Louis van Tilborgh, cercetător-șef la Muzeul „Van Gogh”, a scris că, deși autenticitatea sa a fost pusă la îndoială, „această imagine are nevoie de o examinare mai atentă”.

View of Auvers-sur-Oise (mai-iulie 1890), de la Rhode Island School of Design, retrogradat în anii 1970, a fost respins drept „o pastișă de o mână necunoscută”. Cercetări întreprinse de Muzeul „Van Gogh” au confirmat autenticitatea sa în 2016.

Sunset at Montmajour (iulie 1888) a fost, spre deosebire de celelalte reatribuiri, considerată dispărută timp de un secol și se presupunea pierdută.

Proprietarii au dus-o la Muzeul „Van Gogh” în 1991, dar li s-a spus în privat că nu este autentică. În urmă cu câțiva ani, a fost trimisă înapoi muzeului pentru o a doua opinie. În 2013, a fost declarată autentică și expusă mult timp la muzeu până în iulie 2018. Deținută de un anonim, lucrarea nu a mai fost văzută de atunci.

„Este interesant că toate cele nouă lucrări atribuite recent sunt realizate în ultimii patru ani de viață ai lui Van Gogh, pe când lucra în Franța (1886-1890). Majoritatea sunt din cei doi ani petrecuți la Paris. Câteva scrisori din perioada sa pariziană s-au păstrat, de când locuia cu fratele Theo, privându-ne astfel de o sursă-cheie de informații. Din punct de vedere stilistic, a fost o perioadă de mari schimbări în arta lui Van Gogh, pe când a descoperit impresionismul și paleta sa a devenit mai luminoasă”, spune Martin Bailey.

Specialistul precizează că „nu toți experții acceptă judecățile despre aceste nouă picturi din partea Muzeului „Van Gogh”. Walter Feilchenfeldt, un distins specialist din Zurich și autor al „Vincent van Gogh: Complete Paintings 1886-1890, crede că multe dintre aceste lucrări nu sunt autentice. Mai multe informații despre procesul de autentificare al muzeului sunt pe site.

Cine a fost Van Gogh

Vincent Van Gogh, unul dintre cei mai cunoscuți pictori ai Regatului Țărilor de Jos, adesea comparat cu Rembrandt, s-a născut în 1853, la Zundert, într-o familie de pastori şi comercianţi de artă. Încurajat de fratele său, s-a dedicat total artei de la vârsta de 27 de ani (1880). După ce a călătorit în mai multe zone din țara natală,  Haga, Drent, Nuenen, Brabantul de Nord, a lucrat continuu şi s-a inspirat din peisajele rurale şi comunităţile de ţărani. Chiar s-a autointitulat „pictorul ţăranilor”, influenţat de genul de artă rural – realist al lui Jean-François Millet, Jean-Baptiste Camille Corot şi alţi artişti francezi.

Cel mai faimos act de automutilare

A suferit mult de-a lungul vieții din cauza sărăciei și a bolilor. Van Gogh şi-a tăiat o ureche după ce a aflat că fratele lui urma să se căsătorească, susține un studiu. Artistul olandez ar fi recurs la acest gest extrem după ceartă violentă cu pictorul Paul Gauguin. Conform altui studiu realizat de experți olandezi, el ar fi suferit episoade de psihoză în ultimele 18 luni de viață. Vincent Van Gogh a murit din cauza unei răni provocate prin împuşcare, în 1890, iar moartea lui pare să fi fost o sinucidere.

Cele mai scumpe opere Van Gogh

De-a lungul vieţii, Van Gogh a reuşit să vândă o singură pictură, dar a lăsat moştenire peste 1.000 de desene şi 800 de pânze. În zilele noastre, operele sale sunt tranzacţionate la preţuri uriaşe. Recordul la licitaţie pentru un tablou de Van Gogh a fost stabilit în 1990 pentru „Portrait du Dr. Gachet”, care s-a vândut contra sumei de 82,5 milioane de dolari la Christie’s din New York. În mai 2015, o altă pânză a artistului olandez, „L’allée des Alyscamps”, a fost adjudecată cu 66 milioane de dolari la o licitaţie organizată la New York. Peisajul din 1889, „Laboureur dans un champ”, de Vincent van Gogh, s-a vândut în 2017, la licitaţiile de toamnă de la Christie’s New York, contra sumei de 81,3 milioane de dolari.  Recent, peisajul „Cabanes de bois parmi les oliviers et cypress” (1889) a fost vândut la licitație, la casa Christie’s la New York, pentru 71 de milioane de dolari. Acuarela „Meules de blé” (1888) de același artist a fost vândută contra sumei de 35 de milioane de dolari, luna aceasta.

Citiți și Gladiolele lui Van Gogh, vândute cu 7,8 milioane de euro la Sotheby’s

Foto credit: „Self-portrait” de Vincent van Gogh, Muzeul Național din Oslo